Cărțile cu autografe se oferă din:
- plăcere atunci când autorul are în jurul lui prieteni cu care dorește să împartă bucuria apariției unui volum de versuri sau a unui roman sau a unei cărți științifice, într-un moment deosebit de important pentru el;
- obligație când autorul este subordonat unui șef care simte tot timpul momentul în care el trebuie să primească semne ale respectului care i se cuvine datorită poziționării față de subalterni; subalternii, ori de câte ori publică o lucrare fac coadă la ușa acestui tip de șef pentru a-i oferi o carte unde pe pagină sunt scrise niște texte standard despre stimă și respect;
- slugărnicie, atunci când autorul dorește să se apropie de un personaj important, cu putere de decizie, pentru a pregăti momentul când va cere ceva acelui personaj; în acest caz, textul ridică în slăvi calitățile puternicului zile, ușor disproporționat ca să fie luat în seamă la citire și să se evidențieze cumva ca la momentul potrivit, puternicul să asocieze figura celui ce cere cu textul și mai ales cu acel moment în care orgoliul său gâdilat a fost satisfăcut;
- curtuazie atunci când autorul întâlnește o persoană cam cu aceeași calificare și dorește să puncteze crearea unei punți de dialog, oferind una dintre lucrările sale; evenimentul este cu atât mai important cu cât îl surprinde pe cel căruia i se oferă cartea prin gest, prin moment și mai ales atunci când autorul este un personaj important, iar cel căruia i se dedică textul este un tânăr sau un ilistru necunoscut, căruia autorul i-a reținut numele, lucru extraordinar de frumos.
De-a lungul carierei mele am întâlnit nenumărate situații care se încadrează pe toate palierele despre care am vorbit. Au fost și situații în care m-am dus cu cartea la autor și i-am cerut eu autograf. M-am simțit foarte mândru când o persoană importantă mi-a scris căteva rânduri pe carte, mai ales că eu eram un necunoscut și respectivul m-a întrebat cum mă cheamă pentru ca dedicația să fie direcționată cu precizie. În vremurile de dinainte de 1989 când autorii publicau ceva, oferea mai marilor zilei cărți cu autografe. Textele scrise de ei erau incredibile. La Revoluție căutau cu disperare acele volume să rupă paginile care i-ar fi compromis pe veșnicie.
(24 iunie 2014)
No comments:
Post a Comment