Caractere: grăbitul

Am văzut persoane foarte grăbite. Își doresc să obțină totul înaintea celorlalți. Nu iau aici în calcul pe cei geniali care la 5 ani termină liceul și la 11 ani au doctorat, ci pe cei normali, așa banali cum sunt și eu. M-am întâlnit cu grăbiți peste tot unde am activat. Am văzut graba unora de a face mai multe facultăți, dar cu grad de asemănare destul de mare. Adică erau studenti în cibernetică dar și la finanțe. Am văzut situații stranii, în care o madamă era absolventă de matematică-informatică și studentă la informatică economică dar dorea să facă doctorat în informatică economică, numai și numai că legea ăi dădea dreptul să facă un doctorat dacă avea o licență în ceva. Și lucrurile nu se opresc aici. Un nene, tinerel, pentru că avea punctajul, dorea să devină din asistent, conferențiar. Această grabă în careiră se numește ardere de etape. Toată lumea vrea să fie full professor la sub 30 de ani, așa cum se obișnuia pe la facultatea de Matematică. Numai că respectivii descoperiseră teorii care-i puseseră în fruntea bucatelor la nivel mondial și poziția de full professor consfințea o realitate de excepție. Niște banali însă care ard etape, sctică ierarhii și irită pe toată lumea.

Grăbiții se caracterizează prin:

• necesitatea de a cuantifica totul;
• nevoia de a avea evaluări favorabile;
• modul ostentativ se a-și afișa superioritatea;
• folosirea de oportunități la marginea moralității;
• folosirea de artificii care să-i susțină;
• folosirea de transfer de valoare din alte surse spre ei;
• utilizarea de mijloace indirecte de presiune care să le impună valoarea imaginată;
• construirea unui context favorabil de gașcă;
• extinderea gradelor de rudenie care să le accelereze evluția în carieră.

Uneori din prea multă grabă, grăbitul face greșeli care au costuri foarte mari și imposibilitatea de a acumula experiență într-un interval foarte strâns îl aruncă în zona riscurilor majore și superficialitatea sa în a aborda soluții pentru probleme stringente îl duc spre panta descendentă, asigurându-i uzura morală ireversibilă. De aceea apar situații în care foarte mulți tineri se epuizează și seamănă unui băț de chibrit care a ars prea repede și din cenușa sa nu se mai face ceva vizibil bun la ceva. Am fost în comisii de concursuri în care candidații prea tineri pentru acele poziții nu aveau imaginea cerințelor și credeau că numai simple enumerări ale unor domenii reprezintă cunoașterea acelor domenii. Când am intrat în detalii pe unii i-am convins că graba strică treaba. Numai că ei nu au înțeles prea mult din moment ce la trei luni erau în alte concursuri, fiecare având depuse mai multe dosare simultane pe mai multe posturi. Graba este și o chestie de educație, cultivată de părinții care nu știu să poziționeze corect copilul în raport cu soliditatea cerințelor unei cariere de succes dar stabile în același timp. Eu îi admir pe cei grăbiți, fără a-i compătimi, pentru că încercarea moarte n-are. Și uneori ei trag lozul cel câștigător, ceea ce le fundamentează și mai puternic credința că discpun de acele resurse care să-i facă să fie în vârful piramidelor, mai ales acolo unde grămezile sunt neomogene, nesudate și amorfe, iar ei sunt noii veniți, iar tupeul este o caracteristică esențială, nu o legendă.
Se zice că omul care se grăbește are șansa să ajungă departe. Dar tot atât de bine, trebuie cunoscută zicerea că fiecare dintre noi trebuie să se grăbească încet.
dacă un cozonac trebuie să stea la cuptor 40 de minute pentru a se rumeni, de ce credem că un ins trebuie neapărat să aibă un parcurs în care o etapă este cu mult sub 50% din durata medie pentru a ajunge de la o etapă la alta, e o discuție.
Se zice că un tânăr a mers să învete să facă lulele. Meșterul i-a zis că trebuie 365 de zile pentru a deprinde acestă meserie. Ucenicul a stat 364 de zile și i-a cerut meșterului să-i dea certificat. Acesta a dat ceritifcatul dar i-a scris ca a stat la el numai 364 de zile. Tânărul a plecat la el în sat. A început să muncească dar lulelele lui când erau scoase din cuptor, erau crăpate. A revenit la meșter. Acesta i-a zis să stea la el și a 365-a zi. Tânărul s-a conformat. În ultima zi de stagiu, meșterul i-a arătat că înainte de a pune lulelele la cuptor, trebuie să le ungă la buză cu scuipat. A plecat, a facut acest lucru și lulelele lui au fost perfecte.
deci graba nu este bună, iar arderea de etape este catastrofală.

(11 iunie 2016)