Negativistul este cel care ascultă cu atenție tot ce spun cei din jur. El se ridică înpicioare și vine cu argumente care demolează toate construcțiile avansate de aceștia.
El nu știe altceva decât să spună nu la orice. Adică să arate că nu este bine acest lucru, că nu este bun celalalt lucru, adică tot ce se face nu este bine. Ei au argumente credibile uneori, dar solide alteori, chiar convingătoare. Prima data un astfel de personaj este interesant. A doua oară deja dă de bănuit. Dar dacă are astefel de atitudini și nu vine cu soluții sau cu idei care să intre în dezbbatere, deja dă de bănuit. În vremea când eram consilier la Primăria sectorului 4, era un tip care pentru orice subiec se ridica, iar în cuvântul său combătea cu mânie proletară tot. Am crezut că demolează ceea ce este propunere de la un anume partid. Am văzut că făcea acest lucru cu propunerile tuturor celoorlalte partide. Când le-a epuizat, a început să demoleze propunerile ce veneau de la partidul lui, drept care a fost exclus din acel partid, dar nu s-a potolit.
În opinia mea, negativistul trebuie exclus din echipe fie că este de cercetători, fie că este membru al unei echipe de constructori sau de salvatori. El impiedică prin atitudinea lui. Dacă spune că nu este bine ceva dar nu vine și cu o soluție, este cu mult mai rău decât dacă se pleacă cu o soluție mediocră. Acea soluție are șansa să fie corectată. dar negativistul pune sămânța neîncrederii și aduce stagnare. Dacă un șef îl întrebă ceva despre soluție pentru a ieși din impas, el spune că este de ajuns că a semnalat că drumul ales nu este cel bun și se așează.
Doctorul fabian spunea că printre doctoranzii de la Universitatea din Bonn unde el a susținut teza prin 1971 era un tip care proceda așa cum am descris. Era tolerat și nu mai era băgat în seamă. Se știa exact că nu va finaliza niciodată doctoratul pentru că o teză presupune idei originale proprii și nu argumentații care evidențiază că ideile altora nu sunt geniale.
La un contract de cercetare unde construiam niște modele, la toate propunerile mele, ale lui Emil Moscovici și ale lui Nica vasile, era un tip care găsea argumente din care să se vadă ca ipotezele noastre nu sunt cele mai complete. L-a izolart și i-am dat câmp liber să construiască el acel sistem de ipoteze care să fie perfect și modelul corespunzător. N-a fost să fie. A trecut timpul și când a fost să primim ce a făcut el s-a dat lovit cum se zice, deci n-a avut ce să arate.
(10 iunie 2016)
No comments:
Post a Comment