Cămătăria ar fi o profesie după unii, dar după mine, cămătarul este un caracter, adică un tip puternic, constant în comportament, cu un obiectiv unic: să facă bani prin orice mijloace. Deși statul și băncile sunt cămătari nerușinați, numai persoanele private care practică ceea ce se cheamă cămătăria sunt în afara legii. Unul care apelază la cămătari:
- ori este un tip extraordinar de eficient care face un business care îi aduce un profit cu mult mai mare decât dobânda cerută de cămătoari;
- ori este un norocos care a dat peste o chestie care se numește mai mult decât un chilipir de a cumpăra ceva foarte, foarte ieftin și apoi de a-l vinde instantaneu la un preț de câteva sute de ori mai mare, câștigând cu mult mai mult decât este dobânda la cămătari;
- ori este idiot care se visează ca fiind un norocos care face afacerea vieții lui, împrumutându-se pentru a dezvolta o afacere pe care unii i-o prezintă ca fiind extraordinar de profitabilă, dar care se dovedește a fi un fâs;
- ori este lacom până peste poate căci crede că face ceva anume și se va îmbogăți peste noapte și va da ceea ce s-a angajat la cămătari, numai că este păcălit 100% și rămâne cu fundul gol.
Un tip a vrut să cumpere o garsonieră. În centru era 25.000USD iar lui i se oferea cu 5.000USD. I s-au aprins beculețele. Nu avea banii. S-a împrumutat la cămătari. S-a dus a dat banii celui care vindea garsoniera si urma ca a doua zi să facă actele. Deja găsise cumpărător la 20.000USD. Când s-a dus să facă actele a văzut că fusese țepuit. Așa că pentru a da banii la cămătari și-a vândut propriul apartament.
O tipă a vrut săfacă comerț cu țigări. Și-a umplut garsoniera cu țigări cumpărate cu banii de la cămătari. Ea vinea țigările pachet cu pachet. Neputând să achite banii și-a vândut garsoniera. Acestea sunt cazuri fericite. dar sunt și cazuri în care aventurierul nu are ce vinde și dă de dracul.
Cămătăria nu este de nasul oricui. Nici cel care dă cu camătă nu este un calic, iar cele ce ia cu camătă trebuie să fie atât de sigur încât atunci când face pasul de a lua banii să fie pe picioarele lui că nu-și rupe gâtul.
Cămătăria nu este de nasul oricui. Nici cel care dă cu camătă nu este un calic, iar cele ce ia cu camătă trebuie să fie atât de sigur încât atunci când face pasul de a lua banii să fie pe picioarele lui că nu-și rupe gâtul.
(12 iunie 2016)
No comments:
Post a Comment