A demola, demolare

Ceea ce este foarte trist aici are legătură cu jumătățile de măsură care se iau, pentru că:

• sunt scoși la lumină numai anumiți colaboratori ai securității, de regulă cei care sunt incomozi regimurilor, gen Mona Muscă și nu se publică listele cu toți colaboratorii, mici sau mari;
• se anulează doctoratele numai pentru adversarii politici, când se știe cu precizie că peste 95% din tezele de doctorat de după 1990 sunt plagiate grosolan, însă se face tevatură pe tezele unora cu vizibilitate foarte mare gen Ponta, Negoiță, Pandele, Tobă, ceilalți plagiatori beneficiind în continuare de drepturi nemeritate;
• sunt prezentați opiniei publice încătușați numai unii deși există suficiente probe că există și alții care au făptuit nelegiuiri groaznice nu numai în plan financiar, ceea ce face ca privirile să fie lăsate în pământ mai ales că statul român este pedepsit la CEDO să plătească tot felul de despăgubiri, fără ca cei ce au greșit să fie trași la răspundere în vreun fel;
• lipsa de transparență și indecizia crasă face să apară inechități teribile ceea ce determină abordări halucinante în planul realului, nu al aparențelor, întrucât existența unui număr de supermașini de lux de 10 ori mai mare aici decât în Paris sau Brussels nu se bazează în niciun caz pe muncă, însă ca popor credincios ce se află, românii cred că acele obiecte de peste 100.000 euro bucata, au picat din cer pur și simplu, ca semn al smereniei celor care le posedă, deși burțile lor nu arată a fi ținut post barem o secundă;
• tupeul inimaginabil se dezvoltă mai rău decât în legea lui Mathus. căci scurgerea timpului este normală în progresie aritmetică, iar ritmul de creștere al tupeului este în progresie geometrică; pentru ca totul să fie vizibil și fără comentarii  luxul exorbitant, sumele imense date pe domenii la Monte Carlo sau cheltuielile prin cazinouri cu sutele de mii de euro se constituie ăn dovezi de netăgăduit.

Vocația de demolatori notorii este specifică nouă celor care stăm pe margine și chibițăm. În loc să se spele rufele în familie, un nefericit coordonat cu mare atenție financiară mai ales, a dus spre NATURE un articol în care semnala un plagiat notoriu, deși orice revistă serioasă are un CORRIGENDUM referitor strict la articolele publicate numai și numai în numerele sale. Tristețea este legată de faptul că unul dintre cei mai gălăgioși era chimist și nu jurist cum era normal.

Vocația de demolatori am văzut-o atunci când s-a zvonit că Mircea Cărtărescu este pe o listă destul de scurtă de viitori laureați ai Premiului Nobel pentru literatură. Imediat au și început urletele cu de ce el și nu eu, ce merite are el și ce nu am eu, unde eu erau de fapt o cohortă de poeți și scriitori, unii mai mari, alții mai mici și alții pigmei rău de tot.Pentru a fi demolator, trebuie o vocație speciala. Unii se nasc cu ea, pentru că trebuie musai să fie o genă care definește latura demolatoare a caracterelor.

(01 iulie 2016)