Abordarea superficiaqlă a ceea ce toată lumea zice că este BREXIT se vede și din interpretările date aici la București.
Se zice că totul este OK și nu sunt motive de îngrijorare.
Se zice că leul nu va fi afectat.
Se zice că vom fi verticali la toate negocierile.
Se zice că românii de acolo vor fi apărați de politicienii de aici.
Se zice că totul este relativ roz.
Se zice că ...
Se zice ...
Se...
Totuși, faptul că analiștii tac, nu este deloc un semn bun. De regulă, aici numai festivismul naște limbariță, în timp ce lucrurile serioase nasc o tăcere suspectă.
Îmi amintesc că în seara de 4 martie 1977 după cutremur, radioul și televiziunea amuțiseră. Am aflat de la Europa Liberă că în Ro fusese cutremur și se știa care a fost intensitatea. Foarte târziu, la câteva ore s-a dat și pe posturile de radio și tv un text anost fără a spune intensitatea, care devenise secret de stat.
Nu sunt mirat câtuși de puțin că analizele economice și politice de aici sunt șterse și non-valorice, pentru că există un nivel de deprofesionalizare absolut alarmant. Imi aduc aminte când consilierul pe probleme de securitate al lui Traian Băsescu s-a făcut de cacao cu engleza lui de baltă într-un summit, ceva acolo, făcând deliciul emisiunilor de divertisment. Deci dacă nu e, nici Dumnezeu nu cere. Și totuși la BNR trebuia o analiză. La MAPN trebuia o analiză. Și în multe alte locuri trebuiau analize. Este clar că MAE are o listă scurtă cu problemele Ro-Anglia și după enumerare, trebuie luate probplemă cu problemă și puse alternativele cu DA și cu NU pentru a vedea variante de comportament. Analiștii de acolo trebuiau să fie primii care să ne lumineze. Știu mulți de acolo poeți, preoți, absolvenți modești de învățământ superior, mediocru desigur, dar care stau pe locuri călduțe, așteptând să le vină rândul să plece la post pe bani grei.
Superficialitatea are costuri mari din cauza lipsei de adaptare rapidă, căci a cumpăra și a vinde la nivel de secundă înseamnă câștig de 30%, în timp ce vânzarea fără rost duce la pierderi de 40%. Dar cine stă legat la ochi nici nu știe ce a pierdut dacă n-a cumpărat, nici ce câștiga dacă nu vindea. Fericiți cei săraci cu duhul se zice, dar e valabil acolo unde nu a fost un proces de selecție. Când însă un ștab de la PNL, modest rău de tot a recunoscut că muierea lui este și ea oarece undeva pe bani grei, mi-am dat seama că este vorba de pseudoselecție și de plasarea pe locuri călduțe și bine plătite a tuturor mușteriilor. Cu astfel de personaje, oric negociere este varză. Îmi amintesc cum la Torino, două translatoare ale primarului de sector doi, cândva, mă întrebau pe mine:
- Ce zice? Ce zice?
Așa că lucrurile sunt clare, din moment ce doamna aceea din primăria orașului Torino vorbea o engleză perfectă, iar translatoarele erau pe engleză.
(27 iunie 2016)
No comments:
Post a Comment