BREXIT și prudență

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

Este un mod de a acționa, adică de a nu face nimic. Este un mod sigur de a nu te angaja în nimic, dar a sta cu mânecile suflecate, a te mișca de colo până colo dând senzația că ceva faci. Așa se întâmplă acum când multe lucruri care ar trebui să înceapă să se miște altfel, stau pe loc și se așteaptă un semnal de undeva, de nu se știe de unde și de la cine.  BREXIT înseamnă de pe data de 23 iunie 2016 acțiune inteligentă.

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

A spune că BREXIT nu se răsfrânge și asupra economiei românești, așa inexistentă cum este ea, este chiar o mare eroare. Numai faptul că se schimbă raporturile în ceea ce privește taxele vamale dintre Anglia și UE se va resimți violent aici din moment ce Germania este afectată de modificări și Germania exportă către noi mașini, să zicem de lux.

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

Este o sintagmă pe care am auzit-o într-un cabinet unde bodd era un tip care se remarcase prin a avea creioane ascuțite, o agendă unde își nota termene de realizat un nu știu ce și chema pe oameni exact al acele termene și le freca ridichia. Dar de luat o decizie, nu lua și lucrurile mergeau de la sine, adică:

• cele care nu se făceau, nu se făceau și nu murea nimeni:
• cele ce se făceau la termene depășite în virtutea inerției, se făceau și nu murea nimeni;
• cele ce se făceau în termene dar fără decizie, se făceau aiurea și nu murea nimeni.

Să nu se înțeleagă că a progresat acea instituție. Nu. Nu a progresat și toată lumea a răsuflat ușurată când a plecat acela, mai sus, miluindu-i și pe cei de sus cu indecizia lui. 

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

Nu înseamnă câtuși de ăuțin pridență. Ar trebui să însemne decizie luată. Ar trebui să însemne decizie care își așteaptă momentul optim de punere în aplicare. În opinia mea, prin prudență nu înseamnă a aștepta, ci a lua decizii rapide dar nehazardate. dacă cineva ar fi zis pe 22 iunie ca BNR să cumpere 100 tone de aur, a fi prudent însemna să se cumpere 100 tone daca banii pe o atât de mare cantitate ar fi reprezentat 10% din disponibilul BNR. Dacă însă ar fi însemnat 90%, cu siguranță cantitatea de aur trebuia să fie să zicem 20 tone. Este adevărat că în 24 iunie 100 tone însemna cu totul altceva decât 20 de tone, dar la niște săraci, dacă n-ar fi fost creștere a prețului aurului, o gaură imensă este suportată mai ușor decât o pierdere ceva mai mititică.

În ceea ce privește declarațiile, este bine ca prudenta să insemne și un pic de liniște, căci de zgomote suntem sătuli, mai ales că pe Dâmbovița marile gesturi se lasă cu fâs.

(29 iunie 2016)