Autocenzuratul este specia care se caracterizează prin:
- spusul lucrurilor pe jumătate;
- enumerarea de fapte incomplete;
- lăsatul cu ochii în soare;
- mister;
- aproximari,
- tăceri;
- semne către cer;
- dat ochii peste cap.
Toate sunt elemente prin care arată că nuțși permite să continue să spună sau să facă mai mult pentru că deranjează. El are în bagajul său cu dialoguri ziceri stereotipe:
- Asta nu se spune acum, ci peste 50 de ani...
- Nu este voie de la stăpânire...
- Dacă vrei detalii cere-le de la sursă.
- Am voie să spun doar atât.
- Nu, despre asta nu vorbesc acum. Voi scrie în memorii.
- Doar atât am voie să spun.
Autocenzuratul este bun dacă și numai dacă cei din jur știu jocurile de puzzle pentru că dacă el spune fragmente, aceștia știu să-și imagineze întregul.
la mine astfel de abordări sunt neinteresante, căci nu lucrez decât cu lucruri precise și lucrurile fragmentate crează variante de lucru, cu care nu sunt de acord caci lucruri deterministe încep să aibă asociate probabilități și mă deranjează.
(12 iunie 2016)
No comments:
Post a Comment