Caractere: netalentatul

Natura le-a dat unora:

• frumusețe;
• inteligență;
• voce să cânte;
• timbru să recite;
• înălțime să fie manechini;
• agilitate să fie balerini;
• creier să fie savanți;
• îndemânare să fie buni meseriași;
• mână să fie pictori;
• mână să fie sculptori;
• picioare să facă fotbal sau alt sport;
• forță să facă box.

Mă rog, natura le dă unora prea multe, iar unora le dă puțin sau nimic. Numai așa se explică neomogenitatea unora, în sensul că unii au voce și cântă, lații sunt forțoși și fac sport, iar alții sunt vai steaua lor.

Am văzut mămici cu copile grase că mergeau la balet.

Am văzut mămici care-și chinuiau copilele cu cântatul deși ele nu aveau voce.

Am văzut mămici care-și duceau băiețeii la vioară și ei tot la fotbal se gândeau.

Am văzut părinți care planifică greșit viitorul copiilor lor.

Copilul netalentat este acela :

• care este afon;
• fără abilități de sportiv;
•  care nu-i place să deseneze;
• care urăște să sculpteze;
• care vrea să se joace;
• care nu are plăcere să stea 10 ore călare pe probleme de matematică;
• care nu are plăcere să recite pe dinafară decât poeziile pentru a promova;
• ce nu excelează în corul școlii.

Copilul netalentat este un copil normal, care obține note după curba lui Gauss și care face bine ceea ce 95% dintre copii fac. El face foarte bine tot ceea ce 40% dintre copii fac. dar nu are acel  ceva care să-l determine să faca ceea ce numai 2% dintre copiii de vârsta lui fac foarte bine sau perfect, pentru a fi mai clar. Dacă părinții își dau seama căau un copil normal îl vor îndruma să fie un:

• inginer excelent;
• economist de elită;
• arhitect deosebit;
• mecanic auto destoinic;
• șofer speecial;
• profesor apreciat;
• medic cu rezultate excelente.

În caz contrar, dacă părinții se încăpățânează să-l ducă pe un netalentat spre o zonă mai specială vor avea la ușa casei un artist mediocru, un sportiv fără valoare, un actor modest, un acrobat șters, ceea ce-i va face să sufere și pe ei dar cu atât mai mult pe cel în cauză. Acesta nu le va reproșa că le apreciază eforturile, dar va suferi îngrozitor că face ceea ce nu-i place și mai mult, pentru că nu este apreciat. Este o mare diferență să cânți la vioară într-un restaurant sau să cânți la vioară într-o sală cu 5.000 locuri și să ai în spate o orchestră de 100 de instrumentiști. Tot așa se pune problema să faci portrete în stradă pe litoral sau să pictezi pentru marile muzee.

(11 iunie 2016)