În rândul tinerilor, Andrei Pleșu este un reper. Eu care am trăit și vremurile de dinainte de 1989 și știu bine ce a fost cu mișcarea transcedentală, care a fost atmosfera din jurul ei, n-am să înțeleg în niciun fel scrisorelele de cerere a iertăciunii ale acestuia către dictator. De aceea am avut și am serioase rezerve în legătură cu scriitorul Andrei Pleșu ca reper moral. N-am fost de acord nici cu reproșurile că a traversat în tot felul de funcții două decenii postdecembriste, dar nici cu victimizarea sa. La talentul și magnetismul său la noile generații nu avea nevoie să se victimizeze prin mitinguri pe la Universitate la care au venit să-l sprijine câteva zeci de mușterii.
Zilele trecute am avut ocazia să citesc lucrarea sa intitulată Minima moralia. Din punctul meu de vedere este exact ceea ce-l reprezintă pe Andrei Pleși ca filosof. Cărțile care mi-au fost oferite de tineri cu diferite prilejuri aniversare și pe care le-am citit erau interesante dar nici pe departe bune. Cartea Minima moralia este o carte:
- precisă pentru că include ideile autorului despre etică, iar enumerând 3 puncte chiar în primele pagini unde Andrei Pleșu are câteca precauțiuni și lămuriri, definește cadrul întregii abordări;
- densă prin dimensiunile fizic, paginile 153 la număr și formatul mic l-au constrîns pe autor ca toate incursiunile să fie coerente și concise, fără acele diluări cu care ne-au obișnuit mulți autori de eseuri care doresc mai întâi să-și etaleze erudiția și mai apoi să slujească prin dezvoltări demersului la care s-au angajat;
- structurată, întrucât are o abordare gradată a problematicii, iar acolo unde a simțit nevoia are câte un adaos sau câte un excurs sau chiar două; descierile capitolelor la sfârșitul cărții îmi amintesc de romanele medievale unde din titlu se cam înțelegea totul; aici, detalierilr incită la parcurgerea textului pentru a identifica exact locul care interesează și care este anunțat succint;
- clară prin faptul că autorul are un echilibru bine construit al frazelor, astfel încât cititorul nici să nu obosească deschizând enciclopedii pentru a se lămuri cu peroane, nici să deschidă dicționare pentru a descifra sensul unor cuvinte necunoscute lui.
Cartea pe care am avut-o în față a fost citită de proprietar și nenumărate pasaje era subliniate, în așa fel încât sunt îndreptățit să spun că am citi-o de două ori și anume:
- o dată am citit-o așa cum citește omul o carte complexă, cu concentrare și atenție;
- a doua oară pentru a vedea dacă pasajele subliniate sunt într-adevăr semnificative și care este profunzimea lor de a meritat atenția cititorului precedent.
Andrei Pleșu acre în acestă carte extraordinar de multe lucruri frumoase, unele dintre fraze necesitând a fi memorate și a fi plasate în discursuri pentru a întări idei nobile.
Mie miau plăcut multe, chiar și dintre cele subliniate deja, dar iată construcția de-a dreptul extraordinară:
Râsul nu este valabil decât pentru o soluție regresivă, ca întoarcere spre copilărie.Soluția vârstelor care au pierdut candoarea nu poate fi decât lacrima. Iar ziua lacrimelor este Vineri...
Mi-am adus aminte de un poem de un vers scris de Salvatore Quasimodo dintro cărticică sub traducerea lui Tudor Arghezi și m-am emoționat, ca dealtfel în mai multe puncte ale cărții. Mi-a plăcut cartea, nu-mi place de autor pentru acea greșeală de tinerețe cu scrisorile, indiferent de justificările pe care încearcă să le aducă. Separ opera de om și aștept cărți ale lui Andrei Pleșu filosoful, nu memorialistul.
Cartea se referă prin:
Andrei Pleșu - Minima moralia, Editura Humanitas, ediția a doua, Editura Humanitas, București, 157pg, ISBN: 973-28-0524-3
Dedicația către Constantin NOICA este emoționantă și trebuie ca toți cei care scriu o carte să se aplece asupra acesteia.
Deși autorul folosește des verbul a putea, am citit cu atenție cartea. La mine cei care folosesc acest verb sunt oameni ezitanți și care caută măsuri de precauție în fața unor lucruri de tranșat. Uneori, iubești cartea fără să-l iubești pe autor sau fără să ai înțelegere pentru faptele lui. Așa se întâmplă la mine cu Barbu și cu Pleșu.
(15 iunie 2016)
No comments:
Post a Comment