Deși are meserie, fitilistul stă mai mult printre colegi nu să muncească, ci să facă un fel de conversație în care el este maestru în a strecura câte ceva din câte zice că știe el. Se consideră informat direct de la sursă. Elștie ce documente se află pe masa prezidentului, pe biroul premierului și chiar ce pregătește cutare sau cutare ministru. La o adică, mai spune uneori că unii destul de importanți i-au cerut părerea. Totul este la el dezinteresat. Printre toate zicerile, știe să strecoare niște vorbe care lasă mari îndoieli referitoare la câte cineva, Dacă se vorbește despre o propunere de promovarea unui coleg sau de încredințarea unui proiect cuiva, fitilistulare vorba:
- Eu zic să vă mai gândiți...
Sau spune:
- Eu nu m=aș grăbi să fac o astfel de propunere...
Sau spune:
- Decizia asta presupune mult mai multă chibzuință.
dacă el spune ceva despre un colec, nu este ceva hotărâtor, dar este un detaliu suficient pentru a demola o imagine.
- L-am văzut ieșind din bodega aia jegoasî de cartier, cam nesigur...
- Ce căuta el la două noaptea pe Grivița?
- Umblă pe stradă cu cămașa scoasă din pantaloni..
- Geanta aia a lui este cam ponosită.
- Își cam lasă lucrările pe birou la vedere și pleacă să bea cafelele.
Fitilistul este ușor de recunoscut, pentru că nu are prieteni și toată lumea îl evită, deși el face eforturi imense să se apropie de cei care s-au întrunit pentru câteva minute să discute ceva anume. El se face că nu este interesat, dar soarbe fiecare vorbă spusă pentru a fi pusă în săculețul potrivit pentru a fi deșertată chiar în cel mai nepotrivit moment.
Am avut de-a face cu astfel de indivizi și unul dintre el se folosea de ceea ce spuneam noi pentru a merge la vameși să le spună pe cine să controleze și ce să caute la fiecare în parte. Succesul vameșilor era total.
(12 iunie 2016)
No comments:
Post a Comment