Culturismul științific

După anul 2000 se vede cu ohiul liber că sportul acesta, cunoscut cândva prin lupta sportivului cu el însuși pentru a-și învinge limitele, a devenit un business dar în același timp o știință datorită:

• dezvoltării unei industrii de suplimente;
• existenței a nenumărate măsurători și a data analysis;
• constituirea unor subdomenii în medicină, chimie și biologie;
• inventarea a nenumărate tipologii de echipamente;
• modelării proceselor care se derulează pe tot ciclul de pregătire;
• personalizării riguroase a programelor de antrenament;
• adâncirea specializării în sala de forță;
• diviziunea muncii echipelor care stau în spatele sportivului.

La ora actuală cine mai lucrează după ureche în culturism este supus unor riscuri majore care vizează:

• stagnarea dezvoltării masei musculare;
• definirea necontrolată;
• scăparea de sub control a obținerii simetriei;
• ratarea momentului optim de competiție;
• neconcordanța între resursa genetică și programul de antrenament;
• accidentări fără rost în procesul de pregătire.

S-a observat în cazul concursului Mr. Olympia că un anumit sportiv a lipsit din peisajul cunoscut al antrenamentelor un timp și a revenit de nerecunoscut în competiție, câștigând-o, lucru ce a dovedit că echipa care s-a ocupat de pregătirea sa:

• a lucrat după tehnici și metode științifice dovedite;
• totul a fost controlat cantitativ și calitativ;
• s-au derulat procese optime complete.

Adică, totul s-a făcut cum zicem noi ca la carte, structura antrenamentelor a fost ca la carte, dieta a fost ca la carte, odihna a fost ca la carte, suplimentele au fost ca la carte.  Toată lumea s-a mirat văzând acel nivel de performanță aproape incredibil și s-a concluzionat că acum sunt stăpânite 100% toate procesele din pregătirea optimă a unui sportiv, ținând seama de parametri săi. Și la noi există premisele aplicării metodelor științifice pentru că sunt și specialiști, există și o bună bază tehnico-materială. Lipsesc însă condițiile financiare, pentru că o astfel de abordare are costuri foarte mari și nimeni nu este dispus să investească fără a ști care este profitul de după. Încă nu sunt create condițiile aici pentru a face dintr-o astfel de investiție ceva profitabil, cu certitudine profitabil. Predictibilitatea este la un nivel suficient de scăzut. Ceea ce este destul de rău este legat de faptul că mulți dintre sportivi îmbină culturismul științific cu cel empiric, mai ales atunci când doresc să iasă în competiții mari, cu premii substanțiale, lucru care înseamnă supunerea la riscuri enorme și exemple nefericite există deja.
Culturismul științific nu trebuie fetișizat întrucât organismul uman este o mașinărie extrem de complexă și este imposibil de a construi modele matematice care să țină seama de caracteristicile individuale ale fiecărui sportiv. Aici intervin elementele de artă și de creativitate ale antrenorilor, ale echipelor tehnice și chiar ale sportivului însuși. Abordările mecaniciste, înguste și simpliste nu fac altceva decât să limiteze ritmul de dezvoltare și performanța globală a sportivului în condițiile în care acum există nenumărate opțiuni și tehnologii care garantează în același mod succesul sportivului. Așa cum ecuația de gradul al treilea are trei soluții care o verifică, tot astfel în culturism există două sau trei sau chiar mai multe tehnici care să dea același rezultat dacă sunt aplicate corect.

Nimic nu vine de la sine, doar apăsând un buton. Culturismul înseamnă pasiune, muncă și voință.

(02 septembrie 2016)