Cei ce studiază războaiele care au avut loc de-a lungul istoriei, obligatoriu, trebuie să studieze și modul în care acestea s-au încheiat și modul în care pacea s-a instalat între țările beligerante. Istoricii au făcut tot felul de clasamente ale războaielor și s-au aplecat asupra documentelor care au consfințit realizarea păcii prin:
- stabilirea statutului părților,
- plăți ale despăgubirilor de război,
- schimburi de prizonieri,
- cedări de teritorii,
- restricții legate de înarmare,
- limitări ale producției de armament,
- staționări de armate,
- impuneri de regim politic,
- pretenții culturale,
- data încheierii documentelor.
Într-un război există un învingător și un învins, niciun război nu se termină în coadă de pește și de aceea, Înainte de a participa la un război, părțile trebuie să-și evalueze cu rigurozitate potențialul și să facă tot ceea ce este posibil pentru a-l preîntâmpina, dacă evaluările arată că riscurile de a pierde războiul sunt imense. Niciun război nu pornește din senin, ci există așa-zise cauze obiective care generează războiul, cauze cunoscute de toată lumea și care prin decizii politice fie le elimină, fie amână declanșarea războiului. Numai deciziile eronate pe care le ia o parte determină acutizarea cauzelor care duc la declanșarea războiului de către cealaltă parte.
Războiul are:
- o durată precis determinată,
- pierderi de vieți omenești,
- cuceriri, respectiv, pierderi de teritorii,
- consumuri de tehnică militară,
- distrugeri de bunuri din lumea civilă,
- atacuri țintite cu mare precizie,
- elemente profunde de propagandă,
- tensiuni politice și diplomatice,
- crearea de alianțe ale beligeranților.
Războaiele atrag un nivel extrem de ridicat de uzură pentru părțile aflate în conflict, care duce le epuizarea resurselor proprii și ca eforturi extreme de consolidare a stocurilor de muniție și de realizare a elementelor fundamentale de apărare și de stopare a înaintării inamicului. Se ajunge la momentul în care balanța războiului înclină în direcția clară a câștigării acestuia de către o parte, respectiv, de pierderea sa de către cealaltă parte, moment în care ambele părți caută calea de a obține o pace cât mai avantajoasă fiecărei părți. Nu degeaba s-a zis: VAE VICTIS! pentru că învingătorul ia torul, iar învinsul pierde totul și pacea este cea care consfințește o realitate care are la bază calculele greșite ale învinsului, care trebuia ca prin politici inteligente să preîntâmpine războiul, mai ales dacă raportul de forțe îl dezavantaja din start, căci niciodată la război nu se pornește cu promisiuni, angajamente și ipoteze de lucru oarecare.
Cei ce derulează războaie, înainte de orice, ar trebui să citească paginile cărții Arta războiului de Sun TZU, apărută la editura Cartea Românească în anul 2019, care are 160 pagini și un format mic, pentru a ajunge să nu regrete fapte necugetate și decizii lipsite de realism, căci niciodată pacea nu este ceea ce crede fiecare că este, ci este o realitate crudă atât pentru învingător, cât și pentru învins, căci într-un război sunt doar aparente câștigurile. Realitatea este că un război duc înapoi pe învingător cu 30 de ani și pe învins cu 50 de ani.
(26 aprilie 2025)