19 martie 1965 a fost într-o vineri

Eram elev în ultima clasă de liceu în 19 martie 1965, ziua în care a murit Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. Aveam ore dimineața când a venit un profesor și ne-a zis să mergem în curtea liceului la careu. Când am ajuns acolo, ca un făcut, am văzut cum profesoarele și colegele mele și-au pus pe cap baticuri negre. Era semn că cineva murise. A luat cuvântul directorul liceului, care ne-a zis că în acea dimineață a murit tovarășul Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, primul secretar al partidului Muncitoresc Român și președinte al Consiliului de Stat. Am văzut cum au mai luat cuvântul profesoare care cu lacrimi în ochi și cu vocea tremurândă vorbeau despre marele dispărut. N-am înțeles cum profesoare pe care regimul comunist le desființase pur și simplu, aveau puterea să vorbească despre Gheorghe GHEORGHIU-DEJ și să-l mai și plângă. Atunci mi-am dat seama că victimele își plâng călăii, trăsătură prea des întâlnită la noi și la câini, care se gudură pe lângă stăpânul care-l ia la șuturi.

A doua zi, toate ziarele îl arătau pe Gheorghe GHEORGHIU-DEJ pe catafalc, stând cu mâinile pe lângă corp, cum se obișnuia la comuniști, nu cu ele pe piept așa cum sunt așezate mâinile la creștini ortodocși. La televizor vedeam imagini cu oamenii veniți de peste tot să-i aducă un ultim omagiu lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. Unii erau triști, dar erau și bărbați, dar și femei care plângeau în hohote. Am văzut la televizor înmormântarea lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ și cripta lui de la Monumentul Eroilor Socialismului, din Parcul Libertății, ca peste ani să văd cum rămășitele pământești ale liderilor comuniști au fost scoase din acel monument și duse spre a fi înhumate în pământ, așa cum s-a întâmplat cu trupul lui STALIN care a fost scos din mauzoleu și îngropat la zidul Kremlinului.

Apropiații din anturajul marelui dispărut au cinstit memoria acestuia numind orașul Onești pentru câțiva ani cu Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, oferint numele de Gheorghe GHEORGHIU-DEJ Institutului Politehnic București, actuala Universitate Politehnică București și s-au angajat să publice operele complete ale lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, lucru care nu s-a întâmplat, drept care următorii conducători ai partidului sau ai țării, au publicat operele din timpul vieții, știind că după plecarea dintre cei vii, nimeni nu se va mai gândi la ei și la operele lor, care sunt doar scrieri de ocazie și cuvântări oarecare.


(05 aprilie 2025)