Multe lucruri au fost copiate în viața economică-socială la noi după modelul sovietic și unul dintre aceste lucruri a fost acordarea titlului de stahanovist oricărui muncitor dintr-o fabrică sau uzină care depășea norma, care se evidenția prin calitatea muncii lui. Dacă era identificat un astfel de muncitor, organul de partid din fabrică punea în mișcare un întreg mecanism și venea presa, făcea fotografii, se scriau articole și muncitorul stahanovist devenea o mică vedetă la locul său de muncă, era un exemplu de urmat. Eram foarte mic, atunci când tata ne spunea că a intrat în rândul stahanoviștilor și glumea pe seama acestui lucru, pentru că el avusese înainte de comuniști un atelier de cismărie cu muncitori și cu ucenici, mulți dintre ei îi erau acum tovarăși de muncă la Întreprinderea de Încălțăminte Tudor VLADIMIRESCU din Pitești, fostă Căprioara unde patron fusese PETRESCU, dar devenise bun al întregului popor după naționalizarea din 11 iunie 1948.
Din câte îmi aduc eu aminte, calificativul de stahanovist era pentru muncitorii deosebiți, nu excepționali, căci pentru cei excepționali era titlul de erou al muncii socialiste, despre care voi scrie cu alt prilej. Și la noi au început să se desfășoare în fabrici întreceri între muncitori pentru a crește producția și calitatea mărfurilor, iar cei ce se remarcau se numeau stahanoviști. Erau lăudați de colegii lor. Erau apreciați de partid. Nu li se dădeau bani sau medalii, ci li se punea poza la gazeta de perete a fabricii, care se afla la loc vizibil, construită din cărămidă pe aleea principală și care avea geam, iar actualizarea se făcea folosind o cheie de către membri ai partidului muncitoresc, special desemnați. Pentru că numărul stahanoviștilor era mare, asemeni vedetelor de azi, faima nu era veșnică și după un timp, nimeni nu mai știa că acum câteva luni ai fost stahanovist, adică un fel de fruntaș sau evidențiat în producție, intrând în anonimat.
(06 aprilie 2025)
No comments:
Post a Comment