Cronică la o carte nescrisă....

Deși nu a fost scrisă cartea Un băiat în halatul băii, voi scrie această cronică în așteptarea publicării peste câțiva ani a ei. 
În primul rând, cartea va fi una autobiografică, căci autorul, băiat de băiat, este cunoscut pentru nenumăratele sale halate de baie, pe care le-a etalat de-a lungul anilor și cu care toată lumea s-a și obișnuit.

În al doilea rând, autorul, bănuiesc că va începe cu începutul, astfel încât primele capitole vor fi dedicate locurilor natale, părinților, școlii elementare, copilăriei și am certitudinea că în paginile viitoarei cărți vor fi lucruri care vor stârni oarece nostalgii.

În al treilea rând, restul capitolelor, vor căuta să contureze trăsăturile de caracter ale băiatului cu halat de baie, începând de la scăldatul în copaie și ajungând la marile încercări în tot felul de ape curgătoare și bazine mai mult sau mai puțin olimpice, aflate sau nu în construcție, în renovare sau în mentenanță.

În al patrulea rând, cartea nescrisă încă, ar fi interesant și logic să conțină capitole despre băiatul ajuns la maturitate, unde pentru a nu-l plictisi pe cititor, autorul ar trebui să se focuseze pe aspecte atât știute de mritorii de rând, dar și pe aspecte mai puțin cunoscute acelorași muritori de rând.

Ceva-ceva trebuie scris și despre stilul în care autorul și-a redactat cartea, stil care nu va fi diferit de modul în care acesta vorbește, cuvintele-i fiind sorbite de auditoriu, mai ales pentru modul și ritmul în care debitul său verbal reușește să-i cucerească pe cei ce-l ascultă.

Se zice că un nene l-a întrebat pe colegul meu Pierre CORNEILLE în ce stadiu se află cu tragedia Le Cid și acesta ar fi zis:

- Le Cid este gata. Mai am doar s-o scriu.

În vremurile bolșevice, aveam un coleg, conferențiar care ori de câte ori era susținerea unui referat sau a unei teze de doctorat, era și el prezent și dorea să spună câteva cuvinte, iar discursul său de cel puțin o jumătate de oră pe marginea referatului sau tezei de doctorat începea invariabil prin:

- Deși nu am citit referatul /teza, doresc să spun și eu câteva cuvinte. 

Urmau apoi tot felul de considerații, uneori și laude la adresa autorului referatului sau tezei, iar pe mine mă apuca un căscat îngrozitor și mă uitam la ceas că parcă timpul se oprea în loc și viața încremenise în așteptare.

Dar să revin la cartea nescrisă, deci și nepublicată, despre a cărei copertă nu am ce să spun, despre editura care n-a publicat-o, de asemenea nu am ce scrie, iar despre lansare nici atât, căci o carte nescrisă nu ai cum s-o lansezi, deși cititorii s-ar buluci s-o cumpere și că ceară autografe autorului.


(09 august 2024)