Nu poți ține doi pepeni într-o mână!

Eu am terminat facultatea în 1970 și în cei 5 ani de studenție nu am avut nicio secundă servici pentru că:
- aveam cursuri zilnic de luni până sâmbătă cel puțin 6 ore,
- frecvența era obligatorie,
- volumul de studiu individual era imens,
- studiul la bibliotecă 3 - 4 ore zilnic era o necesitate,
- miliardele mele de neuroni erau specifice speciei umane de la acel moment.

Pornind de la faptul că nu s-au dublat numărul de neuroni din capetele generațiilor de acum, am mari semne de întrebare că:

- reducerea cu 40% a numărului de activități în sala de curs și seminar,

- frecvența facultativă,

- mersul la servici full time sau part time,

- frecventarea cluburilor și a barurilor,

- cei trei ani ai studiilor de licență,

- cei doi ani ai cursurilor lejere de master,

permit acumularea unui volum de cunoștințe solide, care să contribuie la formarea de specialiști cu adevărat valoroși, unii dintre ei să aibă acele resurse pentru a derula activități de cercetare științifică autentică în cadrul unor echipe interdisciplinare. Este adevărat că în marile corporații se lucrează după proceduri, că operațiile sunt repetitive, numai că nu simplitatea operațiilor este creatoare de plus valoare și de rezultate remarcabile. Faptul că sunt foarte mulți absolvenți de facultate care profesează în cu totul alte domenii, trebuie tratată ca problemă a risipei de resurse, căci nu poți ține doi pepeni într-o mână, adică să faci și facultate în mod temeinic și să mergi și la muncă pentru un salariu. Undeva filmul se rupe sau se derulează cu o altă viteză, iar aspectul temeinic al abordării rămâne în suspensie.


(02 august 2024)