Ceele trei zile ale Festivalului de muzică ușoară de la Mamaia au trecut ca un fum, într-un anonimat plin de trăncăneală prăfuită, cu personaje uzate, uitate de lume, dar scoase de la naftalină din lipsă de altceva. Prezentatorii au fost banali, predictibili și dominați de stereotipuri induse de limba de lemn specifică șușelor în care toți sunt maeștri și toate cântărețele sunt pline de talent.
În primul rând, festivalul trebuia să aibă titrarea cântecelor, căci interpreții nu au dicție și nu s-a înțeles ce cântau, iar dacă era titrare în timp real, noi cei din fața televizoarelor aveam un câștig cu adevărat important.
Despre concursul de interpretare nu zic decât că pe o scară de la 1 la 10, îi acord nota 3(trei).
Despre concursul de compoziție, nu zic decât că nu a lansat nimic notabil și pe o scară de la 1 la 10 îi acord nota 4(patru), punctul în plus în comparație cu nota de la interpretare este datorat costumului galben purtat de interpretul cântecului care a obținut trofeul Mamaia 2024.
Despre recitaluri nu am cuvinte de laudă căci s-a exagerat cu cerșirea de la public de a cânta cu soliștii anumite versuri, deși acustica atât de deficitară, făcea ca efectul cântării cu publicul să se piardă în van.
Remarc aici minirecitalui lui Corina CHIRIAC care a dat dovadă de calități vocale speciale, comparativ cu alți soliști care după două cântece își pierdeau suflul. Din toată șușea, doar apariția Corinei CHIRIAC a fost act artistic. Scoaterea fosilelor la rampă arată că muzica ușoară românească este în comă și nu mai are nicio șansă să se revitalizeze, dacă s-a făcut apel la cântece vechi, demodate și enervante.
(27 august 2024)
(27 august 2024)
No comments:
Post a Comment