Politica oamenilor mărunți

Zilele acestea l-am auzit pe un nene vorbind despre influența minoră pe care o criză politică din spațiul mioritic ar avea-o asupra contextului geopolitic din regiune, iar nenea dădea exemplu criza politică din Franța, de parcă Franța ar avea graniță cu Ucraina.

Am în minte ciondănelile din politica românească antebelică, ciondăneli care au dus la venirea la putere a mareșalului Ion ANTONESCU, politicienii văzându-l ca personaj care să scoată cu mâna lui toți cărbunii încinși, de pe focul pe care ei, în micimea lor, l-au iscat, dar ceea ce este mai rău, l-au întreținut cu ardoare, patimă, invidie și lăcomie. Oamenii mărunți din politica românească de azi, repetă la indigo greșelile trecutului, căci ei nu văd pădurea din cauza copacinor și în vijelia evenimentelor, aruncă din copaie o dată cu lăturile și copilașul.

Mă uit la nefericitul de Florin ROMAN cel mușcat de nas, că se dedă la crearea de texte belicoase, cum și la fel de nefericitul Adrian COZMA vituperează aiuritor construcții formate din cuvinte specifice cozilor de topor, cu care să impresioneze pe cei ce scuipă cojile de la semințele de foalrea soarelui.

Îmi place că acum Klaus IOHANNIS, care mai are 4 luni de mandat, stă și-i privește îngăduitor cum se dau în stambă acești politicieni mărunți, ignoranți, primitivi, egoiști și mediocri, iar la momentul potrivit îi va trage de urechi, pentru că el este președinte cu prerogative complete până în ultima oră de mandat, ceea ce politicienii cam uită și-l cred pe IOHANNIS că a slăbit hățurile cu care i-a strunit de am ieșit cu fața curată până acum, în fața partenerilor noștri, față de care în istorie ne-am purtat ca niște femei ușoare, trecând dintr-un pat în altul, crezând că trădarea aliaților este un sport popular precum oina.

(27 august 2024)