1.000 de oameni care m-au impresionat: Dumitra lui ZDRÂNC

ZDRÂNC era porecla lui taică-său. Ea se numea Dumitra și ca s-o recunoască lumea, i se zicea Dumitra lui ZDRÂNC.  Era o femeie negricioasă. Avea dinții zâmbați și mergea ca naiba. Nici pricepută la muncă nu prea era Dumitra lui ZDRÂNC. Femeile din mahala o compătimeau și nici nu-și imaginau că vreun bărbat se va uita vreodată la Dumitra.  Îi ieșiseră și fire de păr alb lui Dumitra pe cap și de măritiș nu avea cum să fie vorba, deși Dumitra lui ZDRÂNC avea casă, avea bănuți, avea și ceva pământ, numai bună de măritat era. Dar bărbații nici bețivi, nicu care stătuseră la pușcărie, nici tâmpiți, nici puturoși nu se lipeau de Dumitra de parcă era dată cu gudron.

O vecină a observat cum Dumitra lui ZDRÂNC a început să se împlinească și din scobitoarea negricioasă care era ea dintotdeauna a început să se schimbe. Azi așa, mâine încă un pic, până când Dumitra lui ZDRÂNC a ajuns cu burta la gură. Unele femei răutăcioase au zis că vreunuia i s-o fi făcut milă de ea și a lăsat-o grea. Dumitra lui ZDRÂNC a născut un băiat frumos foc. Copilul a crescut. Era mai mic decât mine cu doi ani. Ne vedeam pe malul Argeșului. Făcea și el ce făceam toți băieții. Noi aveam tați, numai el nu avea tată. dar pentru noi nu conta. Știu că într-o zi când am plecat de la școală, am văzut un bărbat lare l-a urmărit mult timp cu privirea pe băiatul lui Dumitra lui ZDRÂNC. După mulți ani, când am venit într-o vacanță de la facultate, l-am întâlnit pe băiat pe Strada Mare alături de un bărbat cărunt. A venit băiatul la mine și mi l-a recomandat pe tatăl lui. Avusese din ce să iasă un băiat așa de frumușel. M-a impresionat mult cum oamenii se caută și se regăsesc, dacă-și doresc, pentru a trăi fericiți că merită, când vor.


(02 aprilie 2023)