Eu știam de IORGU. Ai mei vorbeau despre IORGU. Ziceau că avea o fată numită Maria și lumea îi spunea fetei Maria lui IORGU. Eu o vedeam pe stradă, dar mai multe nu aveam să leg, pentru că eram prea crud.
Tata era cizmar și mai repara câte ceva acasă sâmbăta și duminica să ne ajungem și noi, că dintr-un salariu nu aveai cum să te întinzi de la o lună la alta. S-a întâmplat ca într-o duminică să vină pe la noi Maria lui IORGU cu hăndrălăul ei. Aveau de făcut niște mici reparații la pantofii lui, dar și la pantofii ei. Nu erau chestii de lungă durată și de aceea tata le-a zis că face reparația pe loc.
Din vorbă-n vorbă, am aflat că Maria lui IORGU și hăndrălăul ei, lucrau la morga din Pitești de la Spitalul Mare. Discutau cu tata despre munca lor. Eu mă prefăceam că fac temele, dar eram numai ochi și urechi. Maria lui IORGU povestea cu lux de amănunte cum făcea ea în fiecare zi acolo și când a ajuns să răspundă la întrebarea tatei:
- Și de mâncat, mai mâncați?
Maria lui IORGU a început să spună cum curăță ea masa, cum dă cu o cârpă pe tabla zincată, cum mișcă mai încolo ce e de mișcat, cum pune ziarul pe tejgheaua ștearsă și apoi pune mâncarea pe ziar și mănâncă. Tata a insistat.
- Și chiar mâncați?
Atunci Maria lui IORGU a răspuns simplu:
- Da. N-avem încotro.
Eu îmi și imaginam cum e să mânânci pe tejgheaua de tablă zincată, cu un cadavru despicat alături, cu ceva măruntaie împrăștiate mai colo, cu o chiuvetă din care curge apa cu zgomot.
M-a impresionat la Maria lui IORGU liniștea și calmul cu care vorbea. Pentru ea erau lucruri obișnuite, pe care le făcea zi de zi și care nici n-o mai impresionau și nici n-o mai deranjau, căci era ceva obișnuit să facă ceea ce făcea ea și oricum munca aceea trebuia s-o facă cineva și nu era decât o întâmplare că persoana care o făcea zi de zi la morga Spitalului Mare din Pitești se numea Maria lui IORGU.
(15 aprilie 2023)
No comments:
Post a Comment