Revista FILATELIA a reprezentat ani în șir singura sursă de documentare pentru filateliștii români. Ea era în anii comunismului o revistă a Asociației Filateliștilor din România și reflecta integral politica partidului și în producția filatelică și în analiza evenimentelor filatelice și în justificarea din punct de vedere politic a semnificației evenimentelor, căci cei care erau în fruntea organizației filateliștilor erau activiști de partid. Am cunoscut un președinte al Asociației Filateliștilor din România, care era profesor universitar în Academia de Studii Economice și era un vechi membru al partidului comunist, iar disciplina pe care o preda în ASE era profund legată de politica partidului - planificarea.
La vremea când apărea revista, căci nu am fost abonat, o găseam la chioșcuri sau în magazinele de specialitate, acolo găseam articole interesante referitoare la timbrele apărute până în anul 1900, căci existau colecționari care posedau piese din acea perioadă și existau multe surse primare de documentare pe care respectivii le foloseau. Nu vreau să spun prea multe despre reproducerile de timbre din revistă, căci ele urmăreau linia oricărei tipărituri din vremurile comuniste, căci doar Editura Meridiane era aceea care publica albume cu reproduceri de artă color, restul editurilor limitându-se a publica reproduceri alb-negru.
Acum când lumea nu mai citește mai nimic, apariția revistei FILATELIA este deja un vis irealizabil din multe puncte de vedere, unul fiind acela că nimeni n-ar mai cumpăra-o. Ar mai exista și existența Internetului care a schimbat radical poziția filateliștilor, aceștia având posibilitatea de a se informa mult mai arpid și mai complet citind conținut digital decât să aștepte tipărirea unei reviste și parcurgerea circuitului până ajunge la chioșc. Nimeni nu mai riscă acum într-o afacere cum este tipărirea unei reviste de filatelie, căci afacerea e mai riscantă decât comerțul cu flori proaspete.
(13 iunie 2022)
No comments:
Post a Comment