Prin 1969 am văzut filmul Desculț în parc (Barefoot in the Park), cu Robert REDFORD și Jane FONDA. Filmul a fost lansat în 1967. Robert REDFORD avea 31 de ani. Jane FONDA avea 30 de ani. Filmul era o poveste frumoasă de dragoste, pe care, iată, după 53 de ani sunt în stare să-l povestesc și unele detalii nu le-am uitat, așa cum de exemplu este urcatul pe jos al scărilor de către mama fetei, pentru a ajunge la apartamentul acesteia.
Acum, în anul 2022 am văzut filmul Sufletele noastre în noapte (Our Souls at Night), lansat în 2017, când Robert REDFORD avea 81 ani, iar Jane FONDA avea 80 de ani. Este vorba de doi oameni de vârsta a treia, care caută să-și umple golurile din viață. Subiectul este extraordinar. Nu mă apuc acum să povestesc filmul. La Robert REDFORD am regăsit zâmbetul și privirea. La Jane FONDA am regăsit foarte puține elemente, căci femeile care merg la chirurgul plastician și-și lucrează figura, își schimbă foarte mult înfățișarea. Cred că voi avea vreodată răbdarea să iau două poze asemănătoare ca poziție a feței din filme le despre care am vorbit, pentru a arăta că medicina estetică repară, dar transformă originalul.
Sunt nostalgic, dar este bine că și actorilor din generația mea li se oferă ocazia să-și arate talentul și experiența, căci există viață și după vârsta de 75 de ani și oamenii trebuie să cunoască ce fac acești oameni, despre care mulți cred că stau casă și-și așteaptă moartea, căci educația de la noi era specifică seranței de viață de 65 de ani la bărbați și 68 de ani la femei. Nu mai interesa pe nimeni ce se întâmplă cu puținii supraviețuitori de după 70 de ani. În ziua de azi lucrurile stau altfel, chiar dacă COVID 19 a secerat multe vieți ale celor trecuți de 70 de ani. Au rămas suficienți, încât, măcar ei între ei să vadă filme care se referă la eroi de vârsta lor.
(05 iunie 2022)
No comments:
Post a Comment