Artiștii și comunismul

În comunism, artiștii erau cei care:
- slujeau poporul,
- răspândeau politica partidului,
- aveau condiții foarte bune de trai,
- primeau respectul tuturor,
- jucau în toată țara,
- primeau foarte mulți bani nefiscalizați,
- se dezvoltau planificat,
- aveau titluri onorifice.

În țară existau teatre și acolo jucau artiști repartizați prin ordin guvernamental, astfel încât nu exista haosul  generat de cei care musai vor să joace la teatre din București, Iași, Cluj, Timișoara sau Brașov. Artiștii erau obligați să facă lungi turnee prin țară să joace piese și să aibă concerte în orașe mai mici, în sate, în fața unui public format din oameni ai muncii, țărani din cooperativele agricole de producție. Așa am văzut eu nenumărate piese de teatru și concerte de muzică populară românească la căminul cultural 23 August din Găvana Pitești, cu 2 lei biletul de elev în școala elementară.Actorii și cântăreții erau și ei considerați în comunism ca fiind oameni ai muncii, care aveau misiunea să educe poporul în spiritul educației comuniste, pentru formarea omului nou, făuritor al societății socialiste.

Cântăreții aveau un autobus. Instrumentele și decorurile erau urcate într-o camionetă. Niciun mijloc de transport nu avea 5 stele, ci erau mijloace de transport obișnuite. dacă se mergea cu trenul, toți foloseau vagoane clasa a II-a. Turneele durau luni de zile și spectacolele se jucau seară de seară. 

Artiștii aveau salarii, ca orice muncitor și numai dacă jucau în filme sau cântau la nunți aveau onorarii, dar trebuiau să fie atenți să nu cadă sub incidența legii 18 , cea care se referea la dobândirea averilor ilicite, averi care se confiscau fără drept de apel.

Artiștilor li se adresa toată lumea cu tovarășe, de la secretarul general al partidului, până la ultimul executant sau țăran de la coada vacii. Artistului poporului George VRACA i s-a adresat un șofer:

- Tovarășe VRACA, dumneata când joci pe scenă, tot muncă este?

Eu am auzit cum înainte de a se urca pe scenă, unele artiste erau invitate prin replica:

- Tovarășa LĂTĂREȚU, acum e rândul dumitale.

- Tovarășe LUICAN, acum dumneata intri în scenă.

Comunismul i-a făcut pe oameni să fie toți o apă și-un pământ. este adevărat că artiștii aveau uși deschise la conducerea partidului căci ștabilor le plăceau distracțiile și când organizau chefuri, chemai orchestre și soliști îndrăgiți, iar aceștia găseau prilejurile cele mai potrivite pentru a obține oarece favoruri, concretizate pentr-un apartament cu chirie, o butelie, un pașaport sau aducerea în București a copilului repartizat cine știe unde printr-un cătun din țară, după absolvirea facultății.

Comunismul românesc a introdus după modelul sovietic, titlul de artist emerit și titlul de artist al poporului, titluri care aduceau unele avantaje celor care le primeau, dar în primul rând erau ca o recunoaștere de către stat a valorii de excepție a artiștilor.



(27 noiembrie 2021)