Am trăit perioada proastă a regimului BĂDESCU în care au fost blocate intrările absolvenților în universități, pe poziții de cadre didactice de orice nivel. Nici dictatorul Nicolae CEAUȘESCU împreună cu dictatoarea lui muiere Elena nu au blocat intrarea în învățământ a asistenților și lectorilor așa cum s-a făcut în regimul BĂSESCU.
Acum, ca și acum mulți ani în urmă, există voci că nu este bine să fie organizate concursuri pentru venirea tinerilor în catedre, pentru că:
- a scăzut numărul de studenți de la an la an,
- nu se știe dacă i se va asigura o evoluție celui nou venit,
- dinamica disciplinelor depinde de factori demografici.
În acest context, există catedre bătrâne, cu cadre didactice de toate felurile, care au o vârstă înaintată și care au obligația să conducă seminarii de asistent chiar dacă sunt profesori universitari, căci nu există forțe proaspete. Există un dezinteres în a-i apropia pe tineri de departamente și de a accepta ca tinerii să mai aibă un al job, căci salariul de asistent dintr-o universitate este doar un simbol în raport cu ceea ce ei ar câștiga la un al II-lea job în industrie, mai ales dacă vorbim de informaticieni.
Eu cred că există și o lăcomie a celor din departamente, căci venirea unui tânăr înseamnă pentru ei ore mai puține în plata cu ora, deși toți se vaită că se spetesc muncind, dar realitatea este că ținând în disperare ore în plata cu ora, mulți își rotunjesc veniturile din moment ce contracte de cercetare nu au sau proiecte pe fonduri europene câștigate în competiții le lipsesc din portofoliu.
Acum, ca și acum mulți ani în urmă, există voci că nu este bine să fie organizate concursuri pentru venirea tinerilor în catedre, pentru că:
- a scăzut numărul de studenți de la an la an,
- nu se știe dacă i se va asigura o evoluție celui nou venit,
- dinamica disciplinelor depinde de factori demografici.
În acest context, există catedre bătrâne, cu cadre didactice de toate felurile, care au o vârstă înaintată și care au obligația să conducă seminarii de asistent chiar dacă sunt profesori universitari, căci nu există forțe proaspete. Există un dezinteres în a-i apropia pe tineri de departamente și de a accepta ca tinerii să mai aibă un al job, căci salariul de asistent dintr-o universitate este doar un simbol în raport cu ceea ce ei ar câștiga la un al II-lea job în industrie, mai ales dacă vorbim de informaticieni.
Eu cred că există și o lăcomie a celor din departamente, căci venirea unui tânăr înseamnă pentru ei ore mai puține în plata cu ora, deși toți se vaită că se spetesc muncind, dar realitatea este că ținând în disperare ore în plata cu ora, mulți își rotunjesc veniturile din moment ce contracte de cercetare nu au sau proiecte pe fonduri europene câștigate în competiții le lipsesc din portofoliu.
Drobul de sare este în departamente prin gândirea celor care nu acceptă venirea de tineri în învățământ ca asistenți, chiar dându-le posibilitatea fără a-i șicana să aibă un al II-lea job, motivând grija lor pentru o evoluție incertă a tinerilor în condițiile în care contextul de dezvoltare a specializărilor este bântuit de tot felul de fenomene și factori malefici, bizari, necontrolabili și aiuritori. Ei nu se întreabă o clipă că dacă o astfel de gândire tâmpită ar fi avut și cei care i-au adus pe ei în învățământ, cu siguranță ar fi tăiat frunză la câini cine știe pe unde sau ar fi fost milionari în euro din cerșit prin nu știu ce capitală occidentală.
PS: cei care au inventat asistentul universitar doctor ca prim pas în învățământ, au fost preparatori, asistenți titulari, lectori, conferențiari și profesori, făcându-și doctorat în peste 5 ani, chiar chinuit.
(23 noiembrie 2021)
No comments:
Post a Comment