Se zice că pentru prima dată poetul Vasile ALECSANDRI a zis că românul s-a născut poet. Nu am niciun motiv să-l contrazic, dar de aici și până a ne crede că noi suntem cei mai cei, este cale destul de lungă pentru că:
- nu am zburat primii pe lună,
- nu avem niciun laureat cu NOBEL, neaoș,
- nu am avut nicio colonie,
- nu am dus niciun război de cucerire.
Avem însă multe alte calități dintre care enumer aici vitejia, ospitalitatea, statornicia, eroismul, dărnicia, creativitatea, perfecționismul, tenacitatea și încă multe altele. Unul dintre defectele noastre se leagă de faptul că nu prea avem aplecare să învățăm de la alții, crezând că noi le știm pe toate, că ne-am născut nu numai poeți, dar și învățați. Numai așa se explică faptul că, deși în lupta cu SARS COV 2 există experiențele altor state, noi aplicăm o strategie originală, care însă se vede cu ochiul liber că este greșită din moment ce numărul de infectați zilnic este de ceva timp peste 1.000 și chiar uneori acest număr a depășit 2.000, iar numărul deceselor zilnice nu scade sub 30. Nu sunt eu în măsură să spun ce trebuie făcut, dar faptul că celula de bază numită DSP nu funcționează bine, ar trebui să dea de gândit, căci unde temelia nu e solidă, șandramaua riscă să se prăbușească.
Îmi aduc aminte de o întâmplare de prin 1995, când abia întors din Franța, niște colegi de la o altă catedră m-au solicitat să fac pe translatorul. Venise în vizită la ei ambasadorul Franței cu un profesor de la o universitate din Paris să stea de vorbă cu ei și să le ofere niște cărți. Profesorul le spunea diverse. Eu traduceau. Colegii mei mă apostrofau că vine ăsta să-i învețe pe ei chestii banale, nenecesare, iar eu traduceam că profesorii români sunt deosebit de interesați de cele spuse și aduc mulțumiri pentru cărți, bla, bla, bla. Conversația a decurs în totalitate în termenii prezentați deja, căci mă jenam eu de ceea ce ar fi urmat să traduc, dar mai ales de ceea ce am tradus. În fața liftului, la despărțire, într-o românească perfectă, ambasadorul m-a felicitat pentru calitatea traducerii mele. Atunci i-am spus direct:
- Dumneavoastră să fi fost în locul meu ce-ați fi făcut?
Ne-am strâns mâinile la plecare și nu regret nici azi că am procedat așa, dar am rămas la ideea că avem mari șanse să fierbem în suc propriu, crezând că noi le știm pe toate și mai ales că tot ceea ce facem este excepțional, nemaipomenit, nemaivăzut, nemaiîntâlnit, adică sunt premiere naționale, universale și.
(06 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment