Tristețea mea

Sunt trist.

Sunt oameni plătiți să studieze virusurile, să facă sinteze, să facă modelare și nu au făcut.

Sunt trist.

Sunt oameni plătiți să asigure managementul în orice situație și se comportă ca niște novici.

Sunt trist.

Sunt oameni care trebuie să comunice clar, coerent, necontradictoriu și nu o fac.

Sunt trist.

Sunt oameni care ar trebui să-i vadă pe cetățeni drept parteneri ai acestei realități și nu o fac.

Sunt trist.

Sunt oameni care cred că sunt mai mult decât perfecți prin ceea ce fac, dar nu sunt decât mediocrii.

Sunt trist.

Sunt oameni care în loc să ne încurajeze, aruncă numai vești proaste să fin înspăimântați.

Sunt trist.

Sunt oameni care se comportă ca și cum pe ei nu-i interesează cei din jur, dar ei nu  sunt doar idioți.

Sunt trist.

Sunt oameni care nu înțeleg să respecte trei reguli elementare și bravează în lipsă de creier.

Sunt trist, dar am rămas optimist și încrezător că mâine va răsări soarele și va fi o zi frumoasă.

Machedonii au un proverb: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Așa și în această situație dramatică pe care o traversăm. dacă 99% din concetățenii mei respectă cele trei reguli simple purtând mască, păstrând distanța fizică și asigurând igiena și există 1% care nu acceptă să facă aceste lucruri simple, ei reprezintă lingura de c-c-t și consecințele le vedem zi de zi când crește numărul celor infectați, când paturile libere de la ATI se împuținează pe zi ce trece și când pleacă spre cele veșnice mulți dintre cei care au respectat regulile, s-au ferit, dar virusul i-a doborât.

(29 octombrie 2020)