Învățământul de partid

Am văzut uneori vara origanizându-se niște școli de partid unde se perindă mai marii partidului, au oarece expuneri, după care se chefuiește la greu. Nu cred că acesta este modul de a forma cadrele de partid, în sensul în care un membru de partid care accede la funcții în administrația locală sau în stat, trebuie să fie:

- un bun orator,

- o persoană educată,

- un om echilibrat,

- o gazdă perfectă,

- politician autentic,

- profesionist recunoscut,

- om al dialogului,

- cineva care știe ce spune.

Vedem cum unii se formează la locul de muncă și între cel de la început și cel de după doi sau trei ani de când este în funcție există o diferență ca de la cer la pământ.

Un rol esențial îl are învățământul de partid, care nu este echivalent nici cu:

- o licență la o universitate,

- un masterat la o facultate,

- un doctorat în oarece,

pentru că învățământul de partid are specificul său, iar cursanții ar trebui să știe multe din bucătăria internă a partidului, din teorie nu numai din practică. Cursanții trebuie să participe la prelegeri, la lucrări de seminarii, trebuie să dea examene și mai ales, trebuie să facă dovada că au înțeles ce înseamnă munca organizatorică în partid, cum se pregătește o primire în partid, cum se scrie un statut al partidului și ce înseamnă sancțiuni care se dau membrilor de partid care nu respectă ceea ce este scris în statut.

Sunt sigur că dacă mărimile de azi din partidele din spațiul mioritic ar fi absolvit niște cursuri de învățământ politic:

- nu ar mai silabisi când citesc,

- nu ar mai face afirmații bizare,

- ar ști cum să se adreseze civilizat,

- n-ar mai călca în străchini,

- ar pune frână unor sintagme,

- ar pregăti orice ieșire publică,

- ar accepta vremelnicia în locul veșniciei pe posturi.

Faptul că în statute nu apar formele de perfecționare continuă a aparatului de partid și partidul este văzut doar ca sursă de oploșire, de sinecuri și de a accede la dregătorii mai mult sau mai puțin meritate, arată că chiar dacă au trecut 30 de ani de la revoluție, partidele noastre tot în stadii incipiente se găsesc, exacy așa cum era în deceniul al VI-lea al secolului trecut, când urma cizmei sovietice era proaspătă aici.

PS: comuniștii aveau Școala de partid Ștefan GHEORGIU unde apăruseră și bancuri răutăcioase, școală adsolvită de cam toți jurnaliștii hârșiți din presa noastr, ale căror lucrări zăceau pe pervazul Facultății de jurnalistică și pe care le-am răsfoit și eu și m-am tăvălit pe jos de râs de prostiile scrise de cei care acum ne dau lecții de cât de grozavi este ei.

(23 ocotmbrie 2020)