În vremurile când Internetul nu exista, lipsa de informație făcea ca oamenii să fie impresionați de:
- prețurile care se terminau îm xx,99
- zvonurile neverificabile ale unora,
- ceea ce scria în punținele ziare,
- conținutul afișelor care se lipeau pe stâlpi,
- comunicatele celui care le urla pe ulițe.
Acum, de când există Internetul, fiecare se informează direct de la sursă și a vorbi despre praguri psihologice când fiecare are alte așteptări bine cuantificate nu este o eroare, ci pur și simplu este o mare prostie. Văd cum unii tot vântură acest concept de prag psihologic la:
- nivelul inflației,
- numărul celor din ATI,
- infectații din ziua curentă,
- nivelul ratei de schimb leu-euro.
Deși noi credem că oamenii sunt naivi, neinformați, obosiți, neatenți, influențabili, în realitate ei sunt informați, concentrați, determinați, independenți, siguri, chibzuiți și iau în calcul mereu niveluri în care matjele de siguranță sunt confortabile, încât pe ei pragurile psihologice nu-i mai interesează demult. Țin minte că aveam un contract de leassing și totul era gândit nu în ideea că salariul meu va crește, ci rata să fie cel mult 30% din salariu, ca în orice condiții să am capacitatea să achit rata. Momentul 6 mai 2010 a venit, dar nu ca un duș rece, ci ca o victorie a mea că gândisem corect, fără a lua în calcul niciun prag psihologic. Pragul psihologic este important doar pentru cei care riscă foarte mult, care merg foarte aproape de limite suportabile și orice schimbare, oricât de mică, le afectează dramatic existența. Cei care au astfel de abordări, de cele maim multe ori eșuează și pragul psihologic le arată cât de nerealiști au fost.
(15 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment