Televiziunile de știri fac atîtea gafe încât nimeni nu mai le urmărește cu atenția cuvenită. Ei trimit în teren niște ageamii care în loc să spună lucruri de interes se bălăcesc în chestii aproximative repetând pe vom vedea, vom concluziona, nu știm exact, se pare, surese noastre arată că ar fi și tot așa încât ceea ce trebuia să fie o știre, nu mai este o știre, ci o zicere de doi bani.
Pe lână faptul că acei reporteri sunt artificiali, folosesc repetat cuvinte precum: iată, aceasta, în general, dar și se folosesc de un decor mincinos ca să creeze senzația că ei se află exact acolo unde se petrec lcrurile, deși realitatea este cu totul alta. Ei construiesc știri folosind și imagini de arhivă, dar care pe ecranele de acasă nu au menționat că sunt de arhivă, da parcă ei ar fi la fața locului, teleportați în nordul sau în vestul țării în câteva miute de la momentul la care în redacție s-a primit telefon despre producerea accidentului. Mai mult, moderatorul din studiou care intervievează pe vreun oficial despre accident pune niște întrebări că rămâi interzis, ceea ce mă duce la gândul cum o reporteriță stupidă îl întreva pe Valentin CEAUȘESCU tocmai când ieșea de la capela unde era depus corpul neînsuflețit al surorii sale, cu întremarea și mai stupidă decât cea care o punea:
- Cum vă simțiți?
Nu trebuie să mai vedem și alte nerozii de la canalele de știri, căci mostrele de până acum ne-au convins și platitudinile, impreciziunile, amatorismul, sunt doar câteva dintre caracteristicile celor ce apar pe post și care își zic jurnaliști, fără să aibă o recunoaștere de la o btreaslă, dacă mai există și așa ceva, adică breasla jurnaliștilor, căci organizație profesională au avut ei grijă s-o facă praf, din interese obscure.
(17 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment