Trebuie să fim cu toții de acord că a face presă este un business. Nimeni nu investește bani mulți pentru a-i pierde, ci pentru a-i înmulți. De aceea trebuie spus că și în presă acționează legea cererii și ofertei, ca în oricare alt domeniu, unde se produce marfă, se vinde marfă și se face profit.
Cel care investește are fie banii lui, fie are alte surse de finanțare, dar indiferent despre ce este vorba, investiția înseamnă profit și nimic altceva. Politicile editorilale din presă, oricare ar fi aceasta trebuie să ducă spre profit. Mitul cum că presa este independentă trebuie destrămat rapid, pentru că într-o afacere, orice s-ar întâmpăla cererea și oferta își spun cuvântul, iar oferta trebuie să țonă seama de cerere. Nu există business de dragul business-ului, căci nu există investitor pe care să nu-l intereseze profitul.
Să zicem că cererea este studiată și rezultă că numai o anumită categorie de produse fac obiectul solicitării membrilor grupului țintă, deci producătorul se va orienta rapid să satisfacă acea solicitare, căci așa funcționează orice economie liberă. Rezultă că și în presă, dacă un jurnalist are cele mai interesante subiecte despre Mona Lisa și despre Arlechinii lui Corneliu BABA, dacă cititorii doresc să știe cum stă treba cu sistemul de sănătate de azi când suntem în plină pandemie, patronul de presă își va securiza investiția prezentând detalii despre SARS Cov 2, despre ATI, despre infectări, despre decese și în niciun caz despre Mona Lisa sau Arlechinii lui BABA.
Rezultă cu claritate că jurnaliștii dezvoltă teme care interesează grupurile țintă și nu fac ceea ce le trăznește lor prin cap de independenți ce sunt. Nimeni nu este independent niciodată, căci fiecare dintre noi facem doar ceea ce trebuie să facem, iar când ne apucă independența și trecem la treaba independentă, costurile sunt dintre cele mai mari, insuportabile de cele mai multe ori.
Sunt situații în care jurnalistul intuiește cu mult timp înainte o temă, o studiază și o dezvoltă, chiar elaborează materiale, iar la momentul potrivit vine cu ceea ce trebuie, făcut cum trebuie, la momentul care trebuie și este cultivat, plătit, recunoscut și avansat. Acesta este doar un mod de independență, limitată desigur în care s-a brodit ca interesul particular să se suprapună cu politica invbestitorului și este doar o iluzie de independență a jurnalistului.
În cazul în care investitorul este doar un mercenar și face jocurile unor cercuri de interese, cu siguranță jurnaliștii sunt la rândul lor mercenari și doar execută ordine, iar dacă talentul îi ajută, o fac cu măiestrie, grație, eficiență, dezinvoltură și chiar ajung să creadă că dau dovadă de devotament, căci sumele sunt cele care de multe ori influențează conștiințele.
(19 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment