Să nu-mi spună mie nimeni că Dumitru DRAGOMIR a fost un geniu al fotbalului românesc, nici ca jucător de fotbal, nici ca manager de echipă și nici ca șef de ligă profesionistă.
Să nu-mi spună mie nimeni că Mircea SANDU a fost un geniu al fotbalului românesc, nici ca jucător, nici ca șef al federației de profil și nici în forul internațional.
Să nu-mi spună mie nimeni că pleiada de antrenori care s-au perindat la echipa națională au fost niște genii pe acele poziții, căci rezultatele lor din ultimii 20 de ani arată destul de rău, de penibil și de contra-exemplu, intrând în categoria de așa nu.
Îmi aduc aminte că undeva prin Africa președinte al organizației naționale de femei era un bărbat, ceea ce dovedea că orice este posibil, cum și în fotbalul românesc fix orice este posibil, din moment ce numirea, căci despre alegere n-aș vorbi, la vârful fotbalului s-a făcut cu accept politic, nu la nivel profesionist, ci de un amatorism evident, străveziu, zgrunțuros și eminamente prohibitiv.
În contextul mediocrității strălucitoare, poleite, zornăitoare și superficiale, fără: valoare, talente, muncă, voință, disciplină, abnegație, idealuri, nădușeală, ordine, motivație și dorința de a fi învingător, totul este o poveste frumoasă de adormit copii, în niciun caz fotbalul dorit de milioane de români, în care cei 11 intrați pe teren să lupte, să joace eficient și să vină cu puncte care să aducă mult visata calificare, adică acea recunoaștere internațională la care tânjim de atâta timp.
Ceea ce ni se livrează acum este un fotbal molâu, slinos, puturos, diluat și predictibil, căci mediocrii de pe toate pozițiile de management și de execuție, nu au făcut altceva decât să prelungească în teren acea atitudine a celor care nu vor nimic, a celor care vor să treacă timpul și leafa să le meargă oricum. De aceea jucătorii, chiar dacă ei sărăcuții ar avea un pic de talent, de valoare, de voință și de tehnică, dominați de mediul înconjurător ostil desfășurării acelor calități, chiar dacă sunt în cantități mici, se pierd în teren în năclăiala generalizată și contra-productivă a perioadelor de dinainte de meci.
Nici nu vreau să dau eu vreo soluție la ceea ce se întâmplă acum, căci soluția vine de la sine, nu acum, ci exact la momentul potrivit, căci revoluțiile doar se pregătesc, nu se comandă și nu se declanșează când vreau eu sau când vrei tu, ci când se coco condițiile, când se ajunge la acel punct de fierbere și putregaiul este dat laoparte, buboiul mediocrității se sparte, iar puroiul mediocrității se revarsă fâcând loc elementelor cu adevărat de mare valoare, doar pentru un timp, căci mediocritatea acaparatoare revine.
(12 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment