Metafizica notei de la examen

Când eram în 1970 în armată, m-a mirat că exista acolo o cărticică în care arăta cum se bate placheul pe cășcâiul bocancului, cu desen de detaliu. Când citeam documentație de la IBM, deci americană, eram surprins să văd că textele erau:

- scurte,

- clare,

- concise,

- directe

și omul trecerea să execute fără niciun dubiu și cu succes ceea ce era acolo explicat. Nu exista posibilitatea de a face confuzie și de a greși nici la pusul plcheului pe tocul bocancului și nici în cazul scrierii unui program în limbajul FORTRAN, să zicem.

Cum nouă ne place să fim neclari, să fugim de răspundere, scriem niște texte de tot râsul și nu venim cu niciun fel de exemplu, încât nimeni nu mai înțelege nimic.

Să presupunem că vrem să fim clari în legătură cu algoritmul de calcul al notei de la examen. Atunci trebuie să elaborăm un text care să sune că nota finală  ce se trece în catalog se calculează cam așa:

- se scrie punctul din oficiu (1);

- se trece nota ce rezultă din activitatea de seminar (A);

- se trece nota ce rezultă din activitatea din proiecte (B);

- se trece nota ce rezultă din soluțiile date la examen (C).

Profesorul definește un sistem de ponderi P1, P2, P3, cu care notele A, B și C intră în calculul notei finale. Cel ce definește algoritmul trebuie să ia în calcul legislația și toate situațiile care apar, pentru a nu apare aberații precum cele de la indemnizațiile mamelor în concediul de creștere a copilului, când un fotbalist obscur ridica peste 35.ooo euro de la stat lunar. Ponderile se definesc astfel:

P1>0

P2>0

P3>0  și P3>=0,5

P1 + P2 + P3 = 0,9

Variabilele A, B și C trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

A>=0 și A<=10

B>=0 și B<=10

C>=5 și C<=10.

Trebuie pornit de la ideia că frecvența este opțională. Trebuie stabilit că este obligatoriu ca la examen să se obțină cel puțin nota de cinci, căci de aceea este examen.

Cazul 1: 

P1=0,2

P2=0,2

P3=0,5

Studentul S1 are A=10, B=10 C=10

Nota sa finală va fi NF= 1+0,2*10+0,2*10+0,5*10 = 10.

Să zicem că un student S2 nu a fost la niciun curs și la niciun seminar și a obținut A=0, B=0, C=10, nota sa finală va fi NF= 1+0,2*0+0,2*0+0,5*10 = 6.

Să zicem că un student S3 nu a fost la niciun curs și la niciun seminar și a obținut A=0, B=0, C=8, nota sa finală va fi NF= 1+0,2*0+0,2*0+0,5*8 = 5.

Să zicem că un student S4 nu a fost la niciun curs și la niciun seminar și a obținut A=0, B=0, C=6, nota sa finală va fi NF= 1+0,2*0+0,2*0+0,5*6 = 4.

Să zicem că un student S4 nu a fost la niciun curs și la niciun seminar și a obținut A=10, B=10, C=5, nota sa finală va fi NF= 1+0,2*10+0,2*10+0,5*5 = 7,5 prin rotunjire se obține 8. În cazul în care nota C este mai mică decât 5 atunci nota finală este NF=4. Acest algoritm trebuie să fie clar și exemplificat. Să nu existe dubii.

Dacă se dorește ca studentul să promoveze dacă și numai dacă la examen obține notă de peste 5, trebuie sistemul de pondeti să fie definit corespunzător, lucru care se face cu ajutorul unor inecuații, din aproape în aproape, ca act de decizie pur și simplu.

1+P1*A+P2*B+P3*C<=10, 1+P1*10+P2*10+P3*10=10 și 1+P1*A+P2*B+P3*4,99 <4,49

A>=0 și A<=10

B>=0 și B<=10

C>=5 și C<=10.

Fiecare examinator își stabilește ponderile sale, dar trebuie să le facă cunoscute. Acum docimologia are și ea secretele ei, dar în era calculatorului, acestea ar cam trebui dezvăluite ca studentul să știe ce calcule-și face, mai ales în cazurile de comportament la extreme, adică A=B=0 și deci 1+P2*C>=5, pentru un P3 stabilit va rezulta cât de bună trebuie să fie prestația lui la examen. Întotdeauna am avut un algoritm care încuraja valori pozitive ale lui A și B, dar și valori rezonabile pentru cariabila C, fără a fi nevoie de a impune restricții de tip farmaceutic.

(05 februarie 2018)