Vocația negării

Sunt unii născuți să spună tot timpul NU. Pe aceștia îi detest pentru că:

- neagă totul,

- nu construiesc,

- nu vin cu soluții,

- nu au idei,

- nu au argumente,

- sunt ironici,

- se cred măreți,

- au părerea că sunt superiori,

- se cred victorioși,

- pleacă imediat după ce au negat.

Am cunoscut foarte mulți indivizi de această factură. Ei sunt clădiți:

- să strâmbe din nas,

- să critice totul,

- să facă pe deștepții,

- să râdă de toți,

- să ironizeze orice,

- să fie zeflemitori,

- să arate cu degetul,

- să fie disprețuitori.

De fiecare dată când am întâlnit indivizi cu vocația negării am introdus niște regului, precum:

- cel ce vorbește să se prezinte și să spună unde lucrează;

- cine vorbește despre un subiect, să prezingte realizările sale de acolo;

- cine critică, să vină cu argumente și cu soluții;

- cine neagă ceva și are soluție să arate cum se implică s-o aplice;

- nu sunt interesat să aud chestii afirmate și neasumate.

În acest fel am reușit să stopez zicerile a tot felul de Nea Gică-contra, care apar peste tot în conferinte, în proiecte. Ei vin, se dau rotunzi, dar dacă sunt puși să facă ceva, cu siguranță că nu știu să facă nimic. Eu le dau resurse infinite din proiecte, numai ca ei să aleagă activitatea de realizat, să spună termenul și forma concretă a produsului pe care îl aduc. Cei cu vocația negării nu mi-au contrazis teoria că dintre toți, niciunul nu a apărut să-mi arate ceea ce a făcut. Toți cei cu vocația negării au doar darul vorbirii simple, primitive și nelalocul ei, în care repetă ceea ce au zis alții, numai că pun un NU bine plasat și dispar. Să le fie rușine!

 (25 februarie 2018)