Pe timpul lui CEAUȘESCU grila de salarizare pornea de la niște coeficienți supraunitari. Valoarea 1 a coeficientulului era asociată cu meseria de dactilografă. Nu știu de ce era considerat dactilografa drept reper, dar știu că munca de dactilografă nu este nici ușoară, nici simplă, nici laândemâna oricui și nici bine plătită. Am avut nevoie de dactilografă la elaborarea lucrării de diplomă, a tezei de doctorat și a unor articole. Știu ce înseamnă o dactilografă bună și știu ce înseamnă o dactilografă care bate cu 10 degete la mașină. Am văzut 2,3 dactilografe de înaltă clasă.
Eu nu aș fi zis că dactilografa este reper și are coeficientul 1. Aș fi dat un coeficient 1 pentru un salariu din care s-ar lua un coș de alimente bunicel și de acolo aș fi dat dactilografei coeficientul 1,3 dar aș fi dat și altor meserii comparabile același coeficient. După aceea, după principii clare aș fi stabilit coeficientul pentru celelalte profesii. Oricum pentru medici coeficientul ar fi trebuit să fie foarte bun, din moment ce ei se ocupă de viață și nu de chestii care suferă amânare, care suferă corecții și mai ales de chestii care nu sunt așa de importante cum este meseria lor de a stăvili suferința, de a prelungi viața și de a însănătoși pe semenii lor.
Când am dactilografiat lucrarea de licență, doamna STANCIU a făcut acest lucru cu 2 lei pe pagină. Când am dactilografiat teza de doctorat o doamnă a dactilografiat așa prost că am cumpărat mașină de scris din RDG numită ERIKA și mi-am dactilografiat singur teza. Când a fost nevoie să trimit un articol la SIGPLAN NOTICES pe două coloane, Steluța FUNIERU, o artistă în ale dactilografiei a făcut acest lucru impecabil pe o mașină IBM electrică, cu sferă.
Respect pentru dactilografe, băieți!
(07 februarie 2018)
No comments:
Post a Comment