Când cineva trimite o scrisoare există mai multe opţiuni şi anume:
- să fie văzută de mai multe persoane şi atunci este o carte poştală;
- să fie văzută doar de adresant şi are un caracter mai personal, secret;
-să fie trimisă unor persoane şi acestea se ştiu unele de celelalte;
-să fie trimisă unei persoane şi să mai ajungă în subzidiar şi la alţii.
Indiferent cum stau lucrurile, eu nu accept scrisorile la grămadă. Cine vrea să mi se adreseze să o facă direct mie, adică mă deranjează acele scrisor cu mai mulţi adresanţi. Scrisoarea este în mintea mea ceva intim, destinat numai mie şi mă deranjează să-şi bage alţii nasul în ceea ce este adresat mie. Cât despre punerea în CC a cuiva mă scoate din minţi. Echivalează cu ceva de felul: bă boule, ţi-am scris-o ţie, dar fii atent că mai ştie şi cel din CC de ea şi te ia mama dracului dacă nu mă rezolvi favorabil. Eu aşa o interpretez deşi săracul, cel ce swcrie scrioarea nici prin minte nu i-a trecut aşa ceva. Acesta este defectul meu şi nu mă schimb.
PS: CC este Carbon Copz sau copie de informare, ceea ce înseamnă că scrisoarea nu este o chestie prea inocentă din moment ce trebuie cineva ... informat. Ei bine, mie nu-mi surâde o astfel de corespondenţă, mai ales că eu nu sunt persoană publică şi adresele mele dee-Mail sunt personale, nu sunt de serviciu.
(12 februarie 2018)
No comments:
Post a Comment