Cine a distrus sportul?

Cine a distrus sportul? Este o întrebare firească pe care și-o pune fiecare dintre noi din moment ce nu mai avem:

- baze sportive ca lumea,

- loturi olimpice performante,

- medaliați ca înainte de 1989,

- recorduri naționale,

- sport de masă,

- licee de sport,

- mișcări sportive de masă,

- oameni de sport,

- bani pentru sport,

- fotbal fără bani.

În schimb, la o analiză mai atentă vedem că:

- s-au făcut privatizări,

- sportul este o afacere,

- nu e legătură între bani și performanță,

- toată lumea se vaită că nu sunt bani,

- au loc prea des schimbări în management,

- nu se construiesc baze sportive,

- analizele nu au niciun efect,

- elementul valoric nu are importanță,

- se bâjbâie în definirea de strategii,

- se crede că nemunca duce la performanță,

- mediocritatea este dominantă.

Sportul a fost distrus din interior, căci cei care au căutat să profite de pe urma bazelor materiale, a sportivilor și a vidului legislativ, au fost cei care au cunoscut sistemul. Numai ei au tras partea leului, impunând privatizări dintre cele mai stranii și mai puțin legale, care să le aducă mari câștiguri, fără să investească mai nimic, din lipsă a capitalului autohton autentic. Așa s-au produs privatizările unor echipe de fotbal, așa au fost înstrăinate baze sportive, așa s-a procedat la restructurarea sportului, incluzînd principii de eficiență economică în defavoarea performanței. 

Toți cei care ridică azi din umeri a neputință, dacă în 1989 erau undeva la peste 30 de ani sunt părtași la tot ceea ce a însemnat degradarea sportului, prin:

- indecizie,

- pasivitate,

- acceptare,

- delăsare,

- indiferență.

Dispariția liceelor cu profil sportiv nu s-a făcut din senin, ci prin pași mărunți, pentru că de la bază s-a pornit cu ideia că sportul nu se învață, căci a fis sportiv este o profesie fără viitor, nefiind necesară perfecționarea într-un mediu calificat. Scăderea exigenței la admiterile în facultățile de sport, tot nivelul de jos înseamnă, iar proliferarea fără discernământ a acestor facultăți înseamnă tot nivel de execuție care din goana de câștiguri pe principii pur de profit imediat au dus la ceea ce se vede azi. Închirierile bazelor sportive, vânzările de terenuri, retrocedările din terenurile de sport ale școlilor sau ale bazelor sportive, au avut și ele rolul lor la decăderea sportului. Toate s-au făcut numai și numai pentru faptul că oamenii de la nivelurile de execuție au pus umărul, crezând că prin câștigurile lor de moment le va fi ceva mai bine. 

Rezultă că nu trebuie căutat dezastrul din sport undeva în sfere abstracte precum clasa politică, oameni de bine, fași investitori, milionari de carton, ci analiza trebuie extinsă cu mult mai în adânc, pentru că cei care au produs dezastrul în sport sunt cu mult mai mulți, din vârful piramidei sociale, până la bază. Nu ne îndreptățește nimic să privim în față, cu liniște pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Totul este rezultatul modului nostru păgubos de a privi democrația, privatizarea și mai ales libertatea în general și libertatea de exprimare în special.

(26 februarie 2018)