De când am adresă de e-mail, adică de vreo 20 de ani și mai bine, am citit nenumărate scrisori, drept care le clasific în primul rând după lungime.
Scrisorile scurte, sunt preferatele mele, maia les când textele sunt clare și nu mă bagă în ceață, înțelegând foarte bine ce vreau cel care mi-a trimis scrisoarea. Prietenii mei mă știu și se conformează trimițându-mi scrisor de acest fel. Cred că nici nu le-aș citi scrisorile foarte lungi, că nu sunt obligat să parcurg niște etxte îmbârligate, confuze și mai ales care nu spun nimic.
Scrisorile medii, sunt scrisori care au cam 3/4 dintr-o foaie A4 și care de regulă sunt structurate, dar vin cu detalii care încep să fie greu de urmărit. Alte scrisori au mai multe solicitări, care deși sunt expuse în ordinea importanței, dau o ierarhizare în mintea celui ce le citesc și generează soluții pentru cel mult 2-3 dintre solicitări, celelalte fiind abandonate pur și simplu.
Scrisorile lungi, deja au 1,5 până la 2 pagini A4 și sunt scrise cu credința că autorul lor chiar are idei și are ceva de spus. Numai că acele idei trebuie expuse într-un alt context, nu în acesta facil de a scrie și de a nu-ți arăta privirea și emoțiile trăite când sunr expuse toate cele. De regulă, eu nu citesc astfel de scrisor, căci viața mea este mult prea banală pentru a mă implica în abordări așa de complicate.
Scrisorile foarte lungi, depășesc cu mult 3 pagini A4 și redau acolo niște lucruri despre care nu am cum să spun, doar din simplul motiv că atunci când am primit acele scrisori, nici nu le-am citit, nici nu am răspuns la ele. Eu nu primesc scrisori oficiale și nici telefoane oficiale. Cine vrea să comunice cu mine o face prin viu grai într-o întâlnire sau printr-o scrisoare trimisă prin poștă, dar nu recomandată că nu răspund la sonerie decât celor care sunt anunțați cu telefon în prealabil și nici nu merg la poștă să ridic recomandate de la ghișeu, că bani nu-mi trimite nimeni.
Sfat: scrisorile nu trebuie să depășească 5-10 rânduri.
(13 februarie 2018)
No comments:
Post a Comment