Am văzut oameni care la serviciu nu fac nimic, parcă taie frunză la câini. Nu fac nimic nu pentru că ar ști să facă ceva, ci pentru că:
- nu știu să facă nimic;
- nu vor să învețe să facă ceva;
- sunt protejați;
- le place să piardă timpul;
- se mulțumesc în bălăceală.
În vremurile de demult am fost la o bibliotecă destul de bună din București pentru vreo 10 zile înainte de crăciun. Am văzut acolo o doamnă care era vizitată de alte doamne care timp de 10 zile de la 9,00 la 15,00 au discutat despre:
- cât de mult muncesc ele;
- cât de puțin muncesc altele;
- nedreptatea privind salariul lor;
- dietele pe care le urmează;
- cât de nesimțiți sunt soții lor;
- meniul de Crăciun;
- porcul abia sacrificat;
- rețete de tobă;
- faptul că a crscut cozonacul.
Eu le incomodam la început, dar apoi m-au ignorat și spuneau tot ceea ce aveau de spus, inclusiv despre șei care erau aroganți, părtinitori, nepregătiți, vulgari, banali, drept care nu le înțelegeau pe nevestele lor cum îi mai țin la ușa apartamentului.
Am văzut li alți tăietori de frunze la câini, bărbați cât muntele fiind care ședeau la umbra nevestelor, angajate la aceeai instituție și care se vânturau de colo-colo fără să facă nimic, încât aveam senzația că sunt cei care vin să vadă ce și cum și să toarne mai departe. Realitatea a fost că la ieșirea lor la pensie nu i-a regretat nimeni, ba mai mult, postul a disporut din stratul de funcții, ceea ce arăta clar că viața curgea în continuare și fără ei. Mai erau și alții care fuseseră parașutați pe posturi de tăiat frunza la câini, după ce ori ei, ori neamurile lor fluieraseră în biserică. Veneau, semnau condica. Luau o foaue de hârtie ăe care o priveau fix timp de 8 ore, după care semnau condica de placare.
(09 februarie 2018)
No comments:
Post a Comment