Salariile și egalitarismul

Mă așteptam ca legea salarizării să introducă multe elemente calitative. Trebuie spus că există criterii calitative foarte precise care diferențiază pe unii față de ceilalți. Faptul că toți sunt considerați de-a valma e greșit, căci egalitarismul nu duce la dezvoltarea niciunui sistem, niciunei societăți. Și comunismul s-a prăbușit datorită inechităților bazate pe un egalitarism exagerat.

Nu ar fi fost deloc exagerat dacă în toată legea s-ar fi vorbit despre:

- calitatea muncii;

- calitatea produselor;

- calitatea managementului;

- calitatea rezultatelor;

- calitatea inputurilor;

- calitatea proceselor.

Și în zona calității există niveluri precum, respectiv, excepțional, foarte bun, bun, satisfăcător și nesatisfăcător. Introducerea unor procenteprecum:

- sunt încadrați la excepțional cel mult 3% dintre cei 1.000 de membri ai unei colectivități;

- sunt încadrați la foarte bine cel mult 17% dintre cei 1.000 de membri ai unei colectivități;

- sunt încadrați la bine cel mult 50% dintre cei 1.000 de membri ai unei colectivități;

- sunt încadrați la satisfăcător cel mult 20% dintre cei 1.000 de membri ai unei colectivități;

- sunt încadrați la nesatisfăcător cel mult 7% dintre cei 1.000 de membri ai unei colectivități;

- sunt încadrați la inacceptabil cel mult 3% dintre cei 1.000 de membri ai unei colectivități;

Punându-se niște criterii de calitate autentice se va gestiona dinamica trecerii de la o categorie de calitate la alta, dar și ideia de diferențiere în funcție de calitatea muncii a fiecărui salariat. Comuniștii aveau astfel de criterii, căci artiști erau mulți, dar artiști ai poporului erau câțiva, artiști emeriți erau ceva mai mult, ceilalți rămânând artițti pur și simplu. Și capitalismul avea criterii înainte de răzvoi, căci la teatrul Național erau actori societari pe clase, clasa a III-a, clasa a II-a ți cei mai buni erau cei de clasa a I-a. Numai după Revoluție totul s-a răsturnat și acum legea salarizării consfințește un egalitarism deșănțat, lăsând ca prin chestii subiective precum gradații și premii să se facă diferențierile între cei performanți și cei neperformanți. Trist, dar este foarte adevărat, că a fost aleasă calea cea mai proastă de la începuturile comunismului stalinist de tip stahanovist, în care cel prost, dar care avea trecut politic proletarian în spate decidea și băga pumnul în gură intelectualilor rasați și de excepție. Ce trist că ne-am întors de unde am plecat prin anii'50.

(07 februarie 2018)