Sunt manageri care nu știu ce este acela management, căci ei, mioritici fiind nici nu sunt interesați să învețe ceva despre management. Se cunoaște de la o poștă managerul școlit de cel autodidact și aceștia de managerii empirici ți ignoranți care cred că așa s-au născut, adică, manageri.
În opinia mea, există mai mulye tipologii de manageri, dintre care amintesc:
- managerii care se ocupă direct de executanții din subordine și care râvnesc să urce tot timpul mai sus pe scara ierarhică; ei stat tot timpul printre executanți și împrumută din apucăturile acestora; sunt sau nu respectați funcție de câtă meserie știu și cât de buni executanți au fost și au rămas, pentru a se implica atunci când situația o impune, coto la cot cu cei pe care îi conduce; ei sunt buni sau nu sunt buni după claritatea mesajelor pe care le dau în toate direcțiile, după respectarea termenelor la care execută sarcinile primite și mai ales, funcție de calitatea rezultatelor, a atmosferei din echipa de care se ocupă și de dorința pe care o au de a evolua prin participarea la cursuri de instruire dar și prin autoperfecționarea continuă;
- managerii care au în subordine manageri și ceva executanți, implicați în conducerea de organizații, nu neapărat patroni, dar undeva și patroni dacă le dă mâna; ei au menirea de a defini obiective dacă sunt și patroni sau de a primi obiective de realizat dacă sunt în legătură directă cu patronii, la nivelul un manager la un patron; ei au responsabilitatea de a defalca sarcini și de a stabili termene; ei discută cu managerii din subordine, dar la o adică discută și cu executanți, fără a se trage de brăcinare cu aceștia; acești manageri trebuie să înțeleagă un lucru: nu trebuie să raporteze nimănui că nu au realizat obiectivul sau au depășiri de termen, pentru că ei sunt plătiți să îndeplinească obiective și nu să se vaite de pe poziția unor țațe că una, că alta; pentru a spune că nu au făcut ceea ce trebuie și un nene de pe stradă o va spune și fără salariu baban de manager și fără birou și fără fotoliu de pliele în care nu se mai vede prea bine;
- managerul de manager, adică acel manager catre nu discută cu executanți, ci doar cu managerii din interiorul structurii de care răspunde și de asemenea, comunică cu cei din exteriorul structurii în așa fel încât lumea să știe care este starea structurii, adică faptul că structura este funcțională și merge bine, adică răspunde cerințelor pentru care ea există; el definește pe baza strategiei primite, un proiect; managerii de manageri nu sunt ca băieții de băieți, ci acționează în mod colaborativ, adică ei comunică respectând regulile piramidei funcțiilor, coordonează întregul ansamblu și cooperează atât pe orizontală, cât și pe verticală în vederea efectuării tuturor corecțiilor ce se impun pentru a minimiza nivelurile abaterilor care se înreregistrează în derularea proiectului.
Am cunoscut astfel de manageri care plecau urechea la turnătorii de serviciu și care se foloseau de cele zise de aceștia în a defini actul lor decizional. Este știut faptul că niciun turnător nu vine decât să toarne cucută în urechile șefului, iar cu nasolii niciun act managerial efectiv nu are un fundament serios, nimic nu duce la dezvoltare, ci la instaurarea terorii, a incertitudinii și a dezastrului.
(13 februarie 2018)
No comments:
Post a Comment