Vocația monumentalului

Vocația montumentalului este în oricare dintre noi. Fiecare ne dorim să facem cea mai mare casă. Fiecare dintre noi ne dorim să scriem cea mai lungă odă. Fiecare dintre noi ne dorim să scriem o carte monumentală, mai ceva decât Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui CĂLINESCU. Fiecare dintre noi vrea să scrie o istorie monumentală a României. Visăm și e bine că visăm, dar nu atingem aceste dorințe pentru că:
- nu lucrăm sistematic,
- suntem împrăștiați,
- lucrăm individual,
- ne lipsește perseverența,
- ne dăm bătuți prea ușor,
- obosim prea repede,
- ne lipsesc banii,
- cei din jur ne privesc chiorâș.
Așa că, vocația monumentalului o avem, dar lucruri monumentale nu facem și găsim 1.000 de scuze din care să arătăm că am ars gazul degeaba și am cheltuit bani, energii și nervi anapoda. Oricum se trăiește și cu lucruri mai mărunte, deși monumentalul ne-ar scoate din viața banală pe care o trăim cu încăpățânare, dăruire și mai ales cu conștiința că nu am făcut umbră pământului fără rost.



(24 februarie 2018)