Salariul și trimisul la specializări

Salariatul este o specie de animal care urmărește numai și numai avantajele pentru el. Este o naivitate să creadă cineva că un salariat își dă sufletul pentru locul de muncă, iar societatea obligatoriu îi va ridica o statuie.

Sunt companii care lucrează onest, adică:

- oferă un salariu bun;

- țin seama de nivelul de calificare existent;

- urmăresc calitatea muncii depuse;

- stimulează pe cei ce muncesc foarte bine;

- dau o perspectivă pe termen lung carierei;

- trimit salariații la specializări.

Eu nu am prea auzit că în Ro să existe așa ceva, dar știu că pe colo și pe colo, adică prin țări spălate și peste ocean se procedează astfel.

Salariul ar trebui să reflecte foarte clar nivelul de calificare de dinaintea angajării, dar și pe cel de la fiecare specializare făcută pe banii angajatorului, adică salariul să crească semnificativ. Numai că trimiterea la specializare nu trebuie să se facă oricum, ci în niște condiții care să evidențieze că s-a făcut muncă de calitate și certificatul e obținut pe bune, nu este doar o hârtie, așa cum se obțin la noi mai toate chestiile aducătoare de bani nemunciți. Adică nu se admite ca să plece la o specializare în Germania a persoanelor care nu vorbesc germana, nu dovedit cu acte, ci prin concurs de limba germană cu public pentru a nu se truca nimic.
Salariul și trimisul la specializări trebuie să fie obiect de reflecție pentru totți, mai ales pentru cei unde uzura morală a cunoștințelor este ceva mai accelerată sau unde este nevoie de noi calificări. este mai bine să recalifici pe unul al cărui comportament este cunoscut și corespunde exigențelor, decât să angajezi un necunoscut riscând.

(08 februarie 2018)