Vocația exagerării

Vocația exagerării este specifică oamenilor cu caractere mici, care nu văd realitatea cu aceiași ochi cu care o vede toată lumea. Oamenii cu carcactere mici exagerează în tot ceea ce spun pentru a ieși în evidență și ei cu ceva.

După ce ies de la un examen ei spun că au făcut de 10, deși în realitate știu că au făcut de 6.

Când sunt într-un grup, ei spun cî au pescut 10 pești, deși ultima dată nu au pescuit chiar nimic.

Dacă își propun să dea  gol la un meci de fotbal, ei nu lasă loc niciunui dubiu că vor da 3.

Dacă au auzit că un tunel are 300 metri, ei spun că au trecut prin tunelul de 3.000 de metri.

Întotdeauna când stăm de vorbă cu o persoană trebuie să vedem dacă exagerează sau nu. Cei ce exagerează introduc permanent același factor de multiplicitate. Totul este ca noi, cei realiști să-l identificăm. După ce l-am identificat este foarte simplu să restabilim adevărul. Dacă factorul acela este 10 și dacă omul din fața noatră care exagerează zice 3.000, precis în realitate va fi undeva la 300. Dacă omul va spune 100, noi vom restabili adevărul la 10. Dacă va zice 5, cu siguranță este zero. Ru așa procedez și am a mă lăuda că mi-a prins bine, fără a-mi răni interlocutorul cu apostrofări prostești gen:

- Vezi, că exagerezi!

Eu ascult, fac calculele și am imaginea reală a celor spuse, iar omul are impresia că m-a convins. Pentru mine este important ce cred eu și nu ce crede ei că cred eu.
Vocația exagerării ne bântuie pe noi toți. Dacă suntem între noi bărbații, vom exagera în legătură cu succesele noastre cele masculine. Dacă suntem amestecați, vom găsi noi unceva cu care să ieșim în evidență ca printr-o exagerare să părem în ochii celorlalți mult mai grozavi decât suntem în realitate. Exagerările sunt interesante, dar sunt păguboase când sunt și dese și necredibile.

(24 februarie 2018)