Vocația hiperbolizării este caracteristică tuturor celor care au mai citit un pic de poezie și care știu ce este aceea o hiperbolă. Consultând un DEX, găsim că hiperbola este prin:
HIPÉRBOLĂ s. f. 1. figură de stil, constând în folosirea unor expresii și imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea și a impresiona mai puternic. 2. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan, a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. (< fr. hyperbole)
Mulți caută să hiperbolizeze pentru a deveni mai interesanți. Una este să spui că ai văzut un ou normal de la o găină normală și cu totul altă impresie lasă cel ce spune că a văzut un ou de mărimea celui de la gâscă ouat de către o găină pitică.
Vocația hiperbolizării o au:
- neinteresanții nativi,
- mincinoșii cronici,
- bârfitorii de profesie,
- țațele agricole,
- pseudovedetele de doi lei,
- copiii care se joacă în parc,
- babetele stafidite,
- bărbații lipsiți de imaginație.
Este adevărat că hiperbolizarea crează emoție atunci când este folosită cu știință, în manipularea maselor eterogene, dar nu este utilizabilă decât cu frecvențe dintre cele mai scăzute, pentru a șoca, exact așa cum au fost cu zecile de mii de morți de la Timișoara sau cu miliardele de dolari furate de Ceaușescu, hiperbolizări demontate de-a lungul anilor, punct cu punct.
(24 februarie 2018)
No comments:
Post a Comment