Este bine de știut că în comunism se organizau mitinguri și erau agitatori specializați în a striga lozinci, în a îndemna pe alții din jurul lor să strige și ei din toți rărunchii. Era o adevărată întrecere. Bu oricine este în stare să facă astfel de mobilizări, să fie convingători. În zilele noastre s-au perpetuat obiceiurile de atunci căci a striga lozinci este cel mai eficient mod de a manipula masele să se îndrepte către o anumită direcție. Li acum ca și atunci au existat oameni fără nicio profesie din care să câștige o pâine cu sudoarea frunții sau cu forța brațelor, ci doar dând din gură. Se câștigă bine dacă unul este recunoscut ca agitator eficient.
În comunism am trăit câteva momente în care niște necunoscuți mi-au dat foi în care erau scrise lozinci care trebuiau strigate într-o anumită ordine. În rândul mulțimilor erau acei afitatori, care nu erau cunoscuți mie care începeau să urle acele lozinci și obligatoriu cei din jur îi urmau ca turma. Uneori erau agitatori chiar sus la tribuna oficială care nu erau văzuți de șefii de la partid și care făceau semne cu stegulețe și indicau cu niște cifre foarte mari ce lozinci să strige prostimea. Credeam că acele vremuri au apus. Dar prin 2009 la Timișoara am avut surpriza să văd că nu a fost așa, ci lucrurile erau mai rafinate decât înainte de 1989. Agitatorii erau mult mai dotați și tehnica de comunicare își spunea cuvântul prin folosirea de panouri. Mai mult, am sesizat că și înainte de Revoluție dar și în 2009 a funcționat treaba cu aplauzele și cu uralele înregistrate care erau amplificate în niște boxe în mod asurzitor. Câtă prostituție, pentru nimic!
(01 serptembrie 2017)
No comments:
Post a Comment