Adolf HITLER nu a apărut din spuma mării. El a fost rezultatul unei evoluții istorice cu fundament popular. El a dat viață unei mișcări agreate de poporul german, popor care a ieșit la vot și a adus la putere pe HITLER, făcându-l cancelar dintr-un nesemnificativ personaj, care nu se remarcase prin nimic și care fusese la rândul lui funcționar, dar și pușcăriaș, dar și șomer, căci talent de desenator nu avea. Despre studiile academice ale lui Adolf HITLER propaganda nazistă a avut grijă să facă referiri vagi sau să le treacă cu vederea, căci ele nu prea existau, exact așa cum nu ai cum să spui că nu prea ai bilet când te întreabă controlorul de tren cum călătorești. Poporul german s-a dezis și s-a rușinat de Adolf HITLER.
Nici Nicolae CEAUȘESCU n-a venit din spuma mării. El a fost rezultatul unui vot nu covârșitor, ci unanim, căci întreg poporul l-a dorit, l-a iubit, l-a votat, l-a adulat și a considerat că fără el nu țara, nu planeta, ci universul va sta în loc. Nu cred că au uitat oamenii spectacolele de pe stadioane. Nu cred că s-au pierdut mitingurile de deschidere a anului universitar de pe platoul de la Politehnică sau din Piața Romană sau din Piața Universității. Cine spune că primirea cu flori a tancurilor Armatei Roșii este film trucat, va exagera mult prea mult și nepermis, căci a avea un Oraș STALIN, un raion V.I. LENIN în București și un institul Maxim GORKI unde se învăța limba rusă, nu erau decât chestii de slugărnicie. poporul român nu s-a dezis de CEAUȘESCU și nu s-a rușinat de perioada comunistă căci cei din eșaloanele doi și trei au venit la putere și încă dețin controlul.
Se zice că drumul spre iad este pavat cu bune intenții și spectacolul oferit în anii comunismului mioritic, ușor deșănțat, prin duritate, dogmatism și abordări, datorită acceptării tacite a condițiilor de către marea majoritate a populației ca un dat istoric, pe drumul spre o izbăvire imaginară, a dus la vărsarea de sânge din decembrie 1989. În anii de democrație au fost exersate tot felul de experimente purtatul gecilor portocalii în noaptea de Revelion spre anul 2005 în Piața Universității arăta nu un exercițiu vecin cu prostituția politică, ci o recunoaștere a intrării într-un joc al istoriei, care avea să ducă spre nicăieri, ca un număr de ani pierduți, din lipsa unei strategii complete a revoluțiilor portocalii, căci laboratoarele au trecut spre alt domeniu după reușita experiementului, fără a urmări și finalitatea.
A urmat primăvara arabă tot ca experiment la o scară mai mare, dar tot așa nu a fost urmărit întregul proces, căci laboratoarele sunt subdimensionate și sunt asaltate de alte probleme. Se cheltuiesc bani foarte mulți pe astfel de experimente. Să nu uităm tricolorul făcut în Piața Victoriei de cei 200 de mii de protestatari. Nu este ușor să aduci 200 de mii de suflete într-un loc. Nu este ușor să-i instruiești cum să folosească telefonul pentru a face roșu sau galben sau albastru la lumina ecranului. dar nu oricum, ci pe zone căci tricolorul are culorile bine delimitate. A fost mână de maestru. Sunt sigur că o mișcare prin care să se vrea ceva de către cineva care are acces la astfel de resurse, este realizabilă și probabilitatea de succes este uriașă, deși nimeni nu recunoaște și o dă pe voinșa poporului nemulțumit, revoltat și abuzat.
(24 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment