Să nu-mi spună mie că există om căruia să nu-i fie gâdilat orgoliul prin constatarea că numărarea voturilor este ales într-o anumită poziție eligibilă,iar culmea bucuriei se obține dacă se constată că alegerea a fost în unanimitate. Cine crede că succesul în alegeri vine de la sine, face eroarea vieții sale. Acel succes se construiește cu trudă și nu de puține ori vedem cum oameni muncesc din greu pentru a învinge în alegeri și la vot nu trec de acel 50% plus un vot pentru a fi aleși. Multe dintre nereușite sunt datorate:
- grabei,
- nerăbdării,
- abordării,
- contextului,
- superficialității,
- evaluărilor,
- limbajului,
- dozării.
Ales al poporului este un primar, un consilier, un deputat, un senator, un președinte de sindicat, un rector, un președinte de țară sau un șef de partid. Orice ales presupune pe de o parte persoana supusă procesului electoral și pe de altă parte, alegătorii, cei care votează. dar până la separarea apelor, persoana, adică alesul, trebuie să treacă de furcile caudine ale celor care au dreptul ancestral de a-l include pe lista celor eligibili. De aceea, persoana care își propune să fie un ales al poporului, indeferent de colectivitatea care se numește metaforic popor să se definească astfel încât:
- să corespundă profilului virtual necesar în raport cu interesele funcției eligibile,
- să efectueze corecțiile care să ducă la suprapunerea profilului real cu profilul virtual,
- să treacă la a apare în colectivitatea alegătorilor cu acțiuni care arată că are profilul necesar,
- să intre în cercul celor ce decid includerea pe liste cât mai scurte convingându0i că are profilul,
- să relaționeze cu potențialii alegători și cu decidenții listelor pentru a deveni dublu convingător,
- să adâncească trăsăturile profilului real ca suprapunerea cu profilul virtual să fie perfectă,
- să nu-și ia nasul la purtare dacă popularitatea în rândul alegătorilor a depășit un nivel așteptat.
Viitorul ales al poporului nu pică din cer, nu este omul providențial atât timp cât el nu-și dorește acest lucru și este împins de la spate, mai ales dacă ocupă o poziție cu mult mai importantă decât ceea care i se propune într-un proces electoral. Îmi aduc aminte cum un tip, candidat la prezidențiale undeva prin anul 2000 nu se strofoca deloc pentru că salariul său era de 8 ori mai mare decât cel de prezident, chiar dacă onorurile ar fi fost cu totul altele, chiar dacă șansele spre fotoliul prezidențial îi surâdeau. Pașii pe care trebuie săi parcurgă unul care vrea să fie ales de o colectivitate, numită generic popor sunt:
Pasul-1: să-și evaluze profilul său cu cel dorit de popor și să reducă diferențele,
Pasul-2: să spună doar ceea ce vor să audă cei din jurul lui, fără a fi ridicol în minciunile debitate,
Pasul-3: să se identifice cu cei ce-l vor alege vorbind natural și purtându-se ca ei,
Pasul-4: să cunoască nevoile poporului, să strângă mâini, să pupe și să plângă chiar,
Pasul-5: să se facă popular, strângând copii la piept și mângâind babe, fiind spontan.
Numai un cuvânt spus nelalocul lui distruge o construcție complexă și a crede că nu rămân microfoane deschise are efecte mai mult decât dezastruoase asupra imaginii celui care dorește să fie ales. Este o complementaritate în zona profilelor, căci dacă într-o funcție eligibilă a fost un ins cu un anumit profil care a pierdut alegeri, profilul următorului candidat trebuie să fie complementar obligatoriu.
(12 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment