Pe Sebastian-Dănuț COANDĂ îl cunosc de mai mulți ani și pe FACEBOOK am avut posibilitatea să schimbăm multe idei despre lucruri dintre cele mai diferite. Cine intră pe contul său de FACEBOOK va vedea că Sebastian-Dănuț COANDĂ are o pasiune cu totul specială pentru muzică și nu pentru orice fel de muzică, ci pentru muzica de calitate, cu grijă selectată și care se află pe discuri de vinil, pe care le-a achiziționat și cu care a alcătuit o colecție demnă de aprecieri speciale, colecție care trebuie cunoscută în cele mai mici detalii. Am realizat acest interviu tocmai pentru a evidenția cum se construiește o colecție, care sunt criteriile, care este efortul pe care colecționarul trebuie să-l depună și mai ales să se vadă care este rezultatul. În acest interviu, răspunsurile lui Sebastian-Dănuț COANDĂ sunt precedate de acronimul SDC, iar întrebările puse de mine sunt precedate de acronimul II de la Ion IVAN.
II: S-o luăm cu începutul. Cine este Sebastian-Dănuț COANDĂ?
SDC: Vă salut și vă mulțumesc pentru aceasta primă ocazie. E primă oară când vorbesc despre această pasiune din copilărie, mai precis în 1985 (aveam 12 ani, în reședința de Județ Călărași) când am început să cumpăr și discuri pe lângă cărți. Acum am 47 de ani, om al muncii la stat, în administrație.
Din fericire, în acele vremuri nu aveam alte opțiuni decat lectura, auditii și scoalaă.Eram la gimnaziu în Mun.Călărași. După cunoștința cu cartea (lectura școlară și belettristică, mi-a a picat în mâini și discul de vinil). Îmi plăcea să citesc toate detaliile menționate pe verso-ul mapei – despre album, componența orchestrei/trupei, detalii tehnice ale înregistrării, instrumentele folosite la înregistrare precum și locația înregistrarii, în cazul muzicii clasice (multe din acest segment fiind înregistrate în săli publice – muzee, etc. și nu numai). Electrecord-ul imprima în Sala de Marmură a Casei Scînteii datorită acusticii create.
Discurile mi le procuram din comerțul socialist autohton (Electrecord) dar se mai gaseau si discuri de vinil produse în ex-blocul communist.Multe veneau din D.D.R., Ungaria, Cehoslovacia și U.R.S.S. Pe cele bulgarești (Balkanton) mi le procuram direct de la Silistra. Evident că exista ți o “piață neagră”.
Cam așa până în 1994 când am început cursurile Academiei de Muzică din București, Facultatea de Pedagogie unde nu pot spune că am progresat din punct de vedere al hobby-ului, aspirațiilor. După vreo doi ani m-am “dezumflat” dar trebuia s-o termin. Paralel cu hobby-ul artistic, exista și sportive (tenis, ski și patina). Din păcate, foarte rar. Am uitat să menționez că am avut ceva încercări de a încropi o trupă dar diferențele de gust și a orgoliior s-a ales praful. Evident că din fragedă copilărie merg la spectacole și, mai ales, la concerte.
Atmosfera prestațiilor live este total diferită față de audiția de acasă. Trăirile sunt cu totul altele. Valabil la sport. Am participat ca spectator si la competiții sportive. Destule. Recomand F1.
II: Ești colecționar de discuri. Când și cum a început?
SDC: Pasiunea datează din 1985 când generația mea nu avea prea multe opțiuni în afară de școala cu lectura impusă și restul activităților extra-școlare. Sunt de părere că acea perioadă a fost benefică din punct de vedere al formării intelectuale. Ce văd acum, mă sperie.
II: Cam câte piese ai în colecție?
SDC: Colectia mea de viniluri e împărțită pe categorii – muzica clasică, muzică românească (rock, folk, jazz, ceva ușoară și folclor instrumental), pop international (anii 80), pop-rock, hard/heavy metal.
II: Așa cum am spus, colecția e gestionată pe categorii/genuri, în ordine alfabetică. Dacă am nevoie de vreun disc, știu unde să mă duc.
SDC: Nu am un opis al discurilor și nici nu le-am numărat vreodată pentru achiziționez aproape săptămânal. Sunt foarte multe L.P.-uri dar și formatele mai mici – de 10 inch (E.P.uri) dar și multe ața-zise mici, cele pe 45 rotații pe minut. De lipsit, sigur că-mi lipsesc multe, mai ales cele produse de autohtona Electrecord care nu mai există din punct de vedere al producției. Sunt discuri care au fost editate cânf aveam o vîrsta preșcolară și, oricum, erau editate în tiraje restranse. Românul era fan ușoare și populare care erau editate de se mai găsesc și acum prin târguri de vechituri. Deci, șanse ca Electrecordul să mai reediteze ceva – odată cu tranzitarea României numai pe autostradă.
II: . Care este discul favorit? Are o istorie în spate?
SDC: Grea întrebare. Multe îmi trezesc nostalgii, altele ceva tristețe, altele bucurii pentru ca îmi amintesc perioada achiziționării lor. Pe unele le am și cu autograph. A! Am un disc cu Johnny Răducanu (Jazz în țara mea) oferit de soția răposatului compositor Adrian Enescu, actrița Adina Popescu. Discul e din colecția compozitorului. Pe mapă e subliniat numele cântecului la care și-a adus aportul compozitorul. Pe una din fețele discului sunt trei amprente digitale
II: Când ai cumpărat prima piesă de colecție?
SDC: 1985
II: Discul se cumpără pentru a fi ascultat. Ce echipamente folosești în acest scop?
SDC: Am un pick-up Tesla achiziționat în primăvara lui1986 perfect functional și acum. Evident că am schimbat N curele, doze și ace. Doza e foarte importantă. Pickp-ul e amplificate de un mixer Behringer. Din mixer se pleacă în placa de sunet a p.c.-ului. Toate discurile mele sunt digitalizate. Orice cumpăr, la prima audiție e și înregistrat digital.
II: Cum îți dai seama de starea în care se găsește un disc pe care vrei să-l achiziționezi?
SDC: Vizibil, în primul rând (discul privit în contra-lumină). Și mapa “spune” multe. Aceste aspecte, numai în cazul discurilor second-hand.
II: Multă lume spune că discul de vinil este superior altor forme de stocare a muzicii. Așa este:
SDC: da, daca e păstrat în condiții corespunzătoare (interzis la căldură și depozitate orizontal) de camera de locuit. La umiditate, doar mapa are de suferit.
II: Cum protejezi piesele din colecție pentru a nu afectate de trecerea timpului?
SDC: Păstrate în casă, nu în anexe extra-locuință.
II: Ai avut incidente cu deteriorarea unei piese din colecție? Cum ai remediat-o?
SDC: nu, din fericire.
II: Fiecare disc are locul lui. Ca să-l regăsești rapid cum procedezi?
SDC: am spus mai sus – categorii și ordine alfabetică.
II: Se spune că fiecare disc de vinil are o poveste. La tine cum este?
SDC: La fel, toate-mi amintesc perioada achiziționarii.
II: Împrumuți discuri, în sensul de a oferi temporar spre a fi ascultate?
SDC: Nuuuuuu !!! Am oferit tone de înregistrări, gratis! Nu, discul nu se împrumută – se protejează. Eu ascult înregistrările digitalizate de mine și stau cu discul și-l “disec” în timp ce-l audiez.
II: Despre calitatea pieselor din colecție ce ne spui?
SDC: Calitatea o da interpretul, casa de discuri care a editat materialul musical dar și vechimea lui sau ediția. Discurile prima presa sau princeps, valoreaza!
II: Cum asiguri calitatea audiției unui disc?
SDC: Nu umblu la egalizatorul amplificatorului sau stației. Nu modific originalul.
II: Ce înțelegi printr-un disc valoros? Aplici aceleași criterii la toate piesele din colecție?
SDC: Am spus mai sus – valoarea e dată de interpret, casă de discuri și de vechime. Normal, discul să fie într-o stare aproape ca nou. Cu cât e mai deteriorat – scade valoarea.
II: Care este starea pieței pentru discurile de vinil?
SDC: În anii '90 cand vinilul murea odata cu banda magnetică și CD-ul era ascensiune, toata lumea cu ele la gunoi sau depozitate aiurea prin beciuri, anexe, etc. Întotdeauna am avut încredrere în acest obiect nobil. Acest material cu mapa mare, frumoasă, generoasă. Nu m-am înșelat. De aproape 10 ani, discul a revenit depășind, anul trecut, CD-ul la capitolul vânzări. E o adevărata afacere. Se reeditează titluri vechi, pe bandă! De ceva ani, industria muzicală a renăscut datorită acestui material musical analogic. Evident, și productia de pick-up-uri a luat-o razna.
II: Ai și alte tipuri de piese în colecție, știind că acum sunt CD-uri, DVD-uri, USB-uri?
SDC: Da, am avut aproape 1000 de casete audio (le-am donat unui entuzisamat) păstrând doar câteva. Aceluiași i-am donat vreo 50 de casete video, toate cu muzică. USB-uri folosesc doar pentru transport sau la Alpine-ul autoturismului. Tot drumul ascult muzica scursă din USB.
II: În București sunt și alți colecționari? Ce relații ai cu ei?
SDC: Da, destui din vechea generație, foarte mulți din noua dar și speculanți. Național valabil.
II: Cât timp îți ocupă pasiunea de a coleționa și pasiunea de a asculta muzică?
SDC: În weekend, după program, acasă (ca acum), în concediu.
II: Te consideri un om bogat cu câtă muzică ai ascultat?
SDC: Da. Da pentru că nu ascult orice genuri, traduc cee ace nu înțeleg, citesc cronici de disc, concerte, documentare. Datorită Beatles-ilor și Queen m-am îndrăgostit și învâțat limba engleză.
II: Ce genuri de muzică preferi?
SDC: Cum am mai spus, ascult multe. De la hard/heavy extrem până la sonorități calme, de clasică/operă, jazz, muzică de film – toate în funcție și de stare ape care o am. Dar hard/heavy, preponderant.
II: Care sunt formațiile tale preferate?
SDC: O, sunt foarte, foarte multe care-mi plac. Stiluri diferite. De mic am început cu baza care se asculta la începutul anolor 80.
II: Mergi la concertele acestor formații?
SDC: Absolut! NU mi-a scăpat aproape nimic din concerte sau festivaluri.
II: Care a fost cel mai important concert la care ai fost? Ce legătură ai identificat între concert și discul din colecție?
SDC: În majoritatea cazurilor, interpreții sunt pe linia melodică. Concertul înseamnă partea practică a unei producții de studio care se face în timp și cu multe duble, suprapneri și alte efecte de studio.
II: Știu că ai fost și la concertul formației Goodbye to Gravity de la #Colectiv . Au trecut 5 ani de atunci. Cum a fost?
SDC: Groaznic. Secundele au făcut diferența dintre viață și moarte sau o viață de invalid și moarte. Delăsarea, ignoranța, superficialitatea, improvizația și lipsa personalului calificat au dus la dezastru. Ca și la materinatea Bucur, și la recentul caz de la Spitalul Județean Piatra Neamț. Focul s-a propagat inexplicabil de repede în condiții de plan orizontal al tavanului. Ce-o fi fost pe acel tavan, nimeni nu a dat o explicație. Una.
II: Asculți și acum muzica trupei Goodbye to Gravity?
SDC: Da, ce-i drept nu i-am mai audiat demult. Dar în seara de 30.10.2015 au sfârțit încă două trupe, prin decesul unor membri și anume Up To Eleven și Monarchy care prestau tot un rock alternativ. GTG, pfiind mai heavy, adică ceva mai “răi”.
II: Au trecut 5 ani. S-au produs schimbări?
SDC: Decât la Arenele Romane unde s-au făcut modificări ale accesului și ieșirii publicului precum și achiziționare de echipament de prevenție și stingere.
II: Ai mai trecut pe la fostul club #Colectiv?
SDC: Da, e închis, sigilat și, mai nou, au vopsit intrarea în negru. Nu mai exista inscripția, logo-ul locației.
II: E trist că se bate pasul pe loc și ca în dosarul Revoluției se tot reiterează, se toto amână și nu se întâmplă nimic. Se va face dreptate vreodată?
SDC: Nu cred. Am zis-o de la început. Ca și-n cazul evenimentelor din Decembrie 1989. Nimic.
II: De atunci la ce concerte ai mai fost? Lumea s-a schimbat?
SDC: Da, la apropae toate din București. Nu, lumea e a fel de entuziastă și în numar destul de mare, cee ace e bine.
II: Ești și șofer amator și călătorești. Ce muzică asculți în mașină?
SDC: Ha, ha ! Da, de obicei nu șofezi cu muzici grele. Prefer anii '80, soft rock, jazz, muzica de film.
II: Pregătești din punct de vedere muzical călătoriile?
SDC: Exact ! Încarc USB-ul din timp !
II: Să discutăm și despre manele. Ce părere ai despre acest gen muzical? Ce-l face să fie îndepărtat de oamenii care ascultă trupe, orchestre și mari soliști?
SDC: Sunetul oriental, orchestrația precară, tema versurilor e de cel mai jos snivel, cuvinte simple, jargon prost, îndemnare la delict. Videoclipurile sunt de-a dreptul oribile. Nu mă identific absolut deloc. Auditoriul e ca interpretul.
II: Acum sunt vremuri de pandemie. Te-au marcat? Cum?
SDC: Greu. Nu mai sunt evenimente cultural-artistice, lumea e nervoaso-crizată. Românii nu-s în stare să gestioneze starea. Am fost în Bulgaria și la Viena. Suntem departe de normalitate. Sincer.
II: Ai fost la Cluj-Napoca la festivalul UNTOLD?
SDC: Nu e genul meu de muzică și public.
II: Cum este viața muzicală în vremuri de pandemie?
SDC: Acasă! Audiții și vizionări.
II: Comerțul electronic este și pe piața discurilor de vinil? Mai se găsesc discuri clasice în magazine?
SDC: Am spus mai sus – trăim o explozie de material discografic pentru toate gusturile. Și reeditări clasice dar și noi apariții. E îmbucurător, de-a dreptul!
II: Înainte mergeai într-un anticariat, la Universitate la vânzătorii volanți și mai găseai discuri. Acum cum este?
SDC: Da, nu am mai fost demult. Din fericire, s-au deschis și altele dar se merge pe noroc, adică atunci când aduc marfă. Mai am și alte surse dar particulare.
II: Te-ai gândit să digitalizezi piese din colecție căci este la modă acum să ai totul în memoria unui computer?
SDC: Absolut. Am mai spus – toata muzica de pe vinil și CD o am digitalizată. Materialele devenind matrițe, cum îmi place să le spun.
II: Timpul lucrează asupra peliculei cinematografice, deci și asupra discurilor de vinil. Cum încetinești deteriorarea lor?
SDC: Prin păstrarea/depozitarea corectă
II: Am văzut proprietari de discuri care înainte de a le folosi le șterg cu un postav fin. Se vorbește și despre mentenanța discurilor de vinil?
SDC: Nu neapărat, noi fiind. Se șterg atunci când sunt second hand, pentru siguranță.
II: Îmi povestea cineva că un pickup este cu atât mai bun cu cât capul de citire a discului are o greutate mai mică și presează mai puțin pe suprafața discului. Tu ce scule ai ca performanță?
SDC: Există pick-up-uri care au posibilitatea reglării greutății împotriva patinării/săririi brațului. Sculele bune sunt setate din fabrică.
SDC: Foarte rar. Ascultăm în parallel și povestim la întâlnire.
II: Colecția de discuri de vinil este o investiție așa cum este o colecție de tablouri ale unor mari picrtori?
SDC: Absolut. E un drum lung și costisitor.
II: Urmărești o strategie în a dezvolta colecția?
SDC: Nu. Totul vine de la sine.
II: În încheiere, cum te vezi în postura de colecționar peste 5 ani? Dar peste 10 ani?
SDC: Să ne dea Dumnezeu sănătate și să mai facem un interviu și atunci!
Vă mulțumesc, Domnule Ivan.
Îi mulțumesc lui Sebastian-Dănuț COANDĂ pentru răspunsurile date și sunt sigur că printre cititorii acestui interviu vor fi persoane care se vor gândi să înceapă munca migăloasă, dar plină de frumusețe de a colecționa discuri de vinil, dar și echipamente de redare pentru a se bucura de un mod de ascultare a muzicii, care tot timpul se va menține în actualitate.
(24 noiembrie 2020)
I
No comments:
Post a Comment