Pentru a fi titrat de uriașă recunoaștere a meritelor științifice nu înseamnă neapărat să ai asemenea merite, ci obligatoriu:
- să găsești lăudătorii care să te definească în sensul care-l dorești,
- să ai ce să oferi tuturor celor care au talentul de a inventa merite,
- să ai capacitatea de a disimula acel dezinteres funciar față de laude,
- să folosești ponderat falsele merite, fără exagerări inutile,
- să obții transfer de notorietate prin prezența în preajma celebrităților,
- să te înconjori de oameni autentici ca valoare fără a-i deranjea,
- să dezvolți o cohortă de slugi care-ți seamănă și care nu-ți ies din cuvânt,
- să nu pari niciodată disperat că alergi după poziții academice,
- să nu uiți că există și alții ca tine și așează-te la rând fără să tulburi prioritățile,
- să fi cât de cât modest, fără a lăsa pe nimeni să facă praf în juru-ți.
În spațiul nostru mioritic avem un exemplu ușor de urmat în care o femeie, tenace, puternică, fermă și mai ales ambițioasă, a identificat calea de a deveni savant de renume internațional încât academiile se înghesuiau să-i ofere onoruri, iar pe plan intern toți nu osteneau în a-i găsi merite, deși pe la colțuri cârcotașii vorbeau de codoi. Acela este un exemplu exersat și în zilele noastre, căci maladia titrării cu orice preț se transmite în mod natural, din moment de în fața numelui și prenumelui titrarea aduce și niște acronime sonore ca doctor, profesor, maestru, academician sau cine mai știe ce altă născocire.
Pasul-1: dorește-ți să fi titrat, cât mai titrat, îngrozitor de titrat,
Pasul-2: luptă-te să dobândești diplome, titluri academice cât mai multe,
Pasul-3: strecoară-te în zonele unde-ți sunt oferite chiar contra cost, titlurile academice,
Pasul-4: asigură ritmicitate și continuitate împopoțonării cu titluri,
Pasul-5: nu-ți depăși statutul doar de titrat, accesând dregătorii, că ți se va da peste ochi.
Românul are un proverb: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Se adresează tuturor celor care încalcă decalogul definit de mine mai sus și care deși pisici fiind, când se uită în oglindă, se văd lei, adică regi ai junglei, ei acționând într-o societate cu mult mai periculoasă decât juingla, căci societatea are elementele ei valorice de autoreglare, orcât de pestriță ar fi. Nimeni nu trebuie să uite că ascensiunea fără merite în lumea academică atrage la o adică prăbușirea vertiginoasă, atunci când se dovedește că întreaga construcție este un castel din cărți de joc, fragil în fața oricărei adieri.
Titrații autentici au succes, dar nu succes uriaș, ci se pierd în mulțimea valorilor autentice, lipsite de poleiala și strălucirea meteorică de pe decorurile de mucava.
(12 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment